Terente, Gogea Mitu, Armand Călinescu. Călătorie în timp. Muzeul „Mina Minovici”

Înfiinţat în anul 1892 de profesorul Mina Minovici, Institutul de Medicină Legală care îşi avea sediul pe Splaiul Unirii din București era considerat, la vremea respectivă, cel mai mare şi cel mai modern din întreaga Europă. Acesta cuprindea o sală de autopsie cu opt mese, o bibliotecă, un amfiteatru, săli de lucrări practice, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică, fotografie judiciară şi celebrul muzeu alcătuit de profesorul Minovici.

„Dărâmați tot!”- a zis Ceaușescu

Timp de aproape 40 de ani, doctorul Mina Minovici a adunat şi studiat, alături de studenţii săi, diverse piese anatomice umane, care se păstrează şi astăzi în perfectă stare. Aici se găsesc craniile bandiţilor celebri în perioada începutului de secol XX: Terente, Niculiţă, Petre zis Cetrică, Gherasim, Ogaru, Şegor, dar şi hainele în care a murit Armand Călinescu, ciuruite de gloanţele legionare.
În anul 1986, Nicolae Ceauşescu a hotărît demolarea institutului creat de profesorul Minovici, pentru că stătea în calea bulevardului Victoria Socialismului. „Marele ctitor” le-a dat ordin angajaţilor IML ca în trei zile să-şi găsească un nou sediu şi să se mute cu tot calabalîcul medico-legal, unde-or ști, unde-or nimeri. „Dărâmați tot!”, ar fi zis „geniul din Carpați”.

Și așa s-a întâmplat.
„A fost ceva, catastrofal”, își amintește prof. dr. Vladimir Beliş. „Timp de 25 de ani am lucrat în acel sediu şi, dintr-o dată, eram obligat să-l părăsesc. S-au deteriorat multe bunuri atunci. Din fericire, din muzeu nu am pierdut nimic pentru că, ştiind cît este de important și valoros, a fost primul obiectiv salvat şi mutat într-o clădire provizorie.”
Timp de trei ani IML a funcţionat într-un fost spital, ca apoi, în 1989 să se mute în noul sediu din Şoseaua Vitan Bîrzeşti unde funcţionează şi în prezent.
Prof. dr. Vladimir Beliş, cel care şi-a dedicat mai bine de patru decenii din viaţă medicinii legale, a avut amabilitatea de a mă însoţi în institut şi de a-mi explica pe îndelete orice nelămurire.

O mumie, fostul portar al IML, teoria lui Lombroso, mult formol și talpa lui Gogea Mitu

Muzeul are circuit închis, fiind rezervat numai specialiştilor din domeniul medicinii legale, organelor de justiţie şi studenţilor.Pe lîngă exponatele care sînt de mare interes medico-legal, aici se găseşte şi o impresionantă colecţie de cranii umane aparţinînd mai multor rase. Profesorul Mina Minovici s-a ocupat îndeaproape şi de probleme legate de antropologie, împărtăşind în mare parte teoria lui Lombroso, conform căreia omul criminal are o anumită comformaţie a cutiei craniene.

În 1876, în lucrarea sa celebră „Omul delincvent”, Lombroso a propus o teorie revoluționară pentru vremea sa: criminalii nu erau doar influențați de mediu, ci prezentau trăsături ereditare primitive, moștenite de la strămoși „mai puțin evoluați”.

Lombroso a efectuat studii antropologice și măsurători precise pe deținuți, punând bazele conceptului de atavism. În viziunea sa, criminalul atavist prezintă caracteristici fiziologice și instincte primitive, asemănătoare celor întâlnite la animale inferioare. Astfel, actul criminal nu mai era doar o alegere, ci o predispoziție ereditară: fapta era „scrisă” în genele subiectului.

În opinia lui Lombroso (1918), aproximativ 33% dintre criminalii înnăscuți prezentau numeroase trăsături atavistice, printre care:

• Craniul: volum redus, scleroză cerebrală, orbite oblice, oase wormiene;
• FaÈ›a: maxilare supradimensionate, pomeÈ›i proeminenÈ›i, asimetrie facială, urechi mari, dentiÈ›ie neobiÈ™nuită, trăsături masculiniste la femei;
• Creierul: anomalii ale fisurilor, greutate mică, hipertrofii ale cerebelului, modificări histologice ale cortexului;
• Corp: talpa prehensibilă, hernii, linii simple ale palmei;
• Piele È™i păr: riduri atipice, barbă rară, pigment gălbui, păr aspru;
• Anomalii motorii: stângăcie, ambidextrie, reflexe neobiÈ™nuite, agilitate excepÈ›ională;
• Anomalii senzoriale: insensibilitate la durere, obtuzitate tactilă, acuitate vizuală ridicată, sensibilitate auditivă, gustativă È™i olfactivă scăzută;
• Anomalii psihice: inteligență limitată, lipsa remuÈ™cărilor, impulsivitate, ferocitate, comportamente sexuale deviante, vagabondaj, pasiune pentru jocuri de noroc È™i alcool, credinÈ›e religioase exagerate.

Lombroso credea că aceste trăsături nu erau întâmplătoare, ci indicii fizice și psihice ale predispoziției către crimă, transformând astfel studiul criminalității într-o știință „biologică”. Deși teoria sa a fost ulterior criticată și considerată depășită, ea a rămas un reper important în istoria criminologiei și a stimulat cercetări ulterioare despre legătura dintre biologie, mediu și comportament antisocial.

…

La intrarea în muzeul Mina Minovici ne întîmpină trupul mumificat, după metode egiptene, al unui bărbat, nea Costică. Miroase a formol înţepător şi a ceva nedesluşit. Timp de 40 de ani, de la înfiinţarea insitutului, acest om a fost portar aici. Zi şi noapte a păzit morga şi laboaratoarele. Corpul gol se află în poziţie verticală, în spatele unui geam gros. Nu mai are ochi. S-au stafidit şi acum „priveşte” lumea vie printre pleoapele uscate. Gura este întredeschisă, iar mîinile, lăsate în jos pe lîngă coaste, sînt subţiri.

Lîngă mumia portarului „dorm” scheletele unor giganţi care au constituit obiectul de studiu al profesorului Minovici. Mulajul mînii (44 de cm) şi al labei piciorului (56 cm) aparţin celebrului Gogea Mitu care măsura peste doi metri înălţime.
La cîţiva paşi mai încolo, sînt expuse diplomele profesorului Minovici, din Franţa, unde a făcut specialitatea în medicină legală, decoraţiile primite de la regele Carol, microscopul la care a lucrat ani de zile, şi trusa personală de autopsie.
Într-o vitrină este expusă masca mortuară a lui Marin Preda. Parcă doarme…

Tatuaje, capete sparte, sinucigași

Pe lîngă oase şi cranii, profesorul Minovici a strîns în muzeul lui şi corpuri delicte adunate timp de decenii. Pistoale artizanale, săbii, cuţitaşe, pumnale, box-uri care poartă moartea pe ele, arme cu care criminalii vestiţi ai secolului trecut au ucis cu sînge rece.
Sub un geam imens se află ţintuite în pioneze bucăţi mari de piele cu tatuaje. Bandiţi celebri sau anonimi, care şi-au sfîrşit zilele prin puşcării, şi-au înţepat pielea cu acul, desenîndu-şi portrete de dame ale anilor ’30: Jeana, Didina, Ziţa. Amor! Jur răzbunare! Unele tatuaje sînt colorate cu sînge uman.
Pentru că l-a pasionat foarte mult criminalistica, profesorul Mina Minovici a realizat şi o colecţie impresionantă de cranii care prezintă tot felul de fracturi făcute de glonț sau sparte, pur şi simplu, cu toporul. Le-a studiat împreună cu generaţii de studenţi, încercînd să observe cît mai clar cauzele morţii.

Şiruri de ţeste cu diverse traumatisme au fost, şi mai sînt încă, obiecte de studiu pentru viitorii medicii legişti.

O căpăţînă e sfărîmată cu un topor și are o gaură cît pumnul, alteia îi lipseşte o bucată de maxilar sau are piramida nazală distrusă.
ÃŽn timp ce priveÅŸti aceste stranii (È™i macabre – pentru mulÈ›i dintre noi) relicve simÅ£i, parcă, durerea atroce a omului care a fost ucis…
Profesorul Minovici a fost interesat și de sinucigaşi, de obiectele pe care aceştia le foloseau pentru a-şi pune în practică ideile. El a colecţionat frînghii pentru spînzurătoare, cuţite, săbii, instrumente care au servit la crime sau sinucideri, ba chiar şi o ţeastă umană cu gîtul întins, păstrată intactă atîţia ani. Orbitele sinucigaşului spînzurat sînt goale, iar gura e căscată. Încă mai are păr şi dinţi. Buzele s-au uscat. Aceeaşi sfoară, pe care în urmă cu peste 80 de ani şi-a legat-o singur în jurul grumazului, stă atărnată într-un cui.

Cămașa lui Armand Călinescu e plină de sânge

Printre exponatele celebre se află şi ultimele haine cu care a fost îmbrăcat politicianul Armand Călinescu înainte de a fi împuşcat de legionari. Paltonul este ciuruit de gloanţe. Cămaşa încă mai are pete de sînge. Totul este real! Atât de real! O fotografie de epocă îl înfățișează pe ministru cu câteva ore înainte de atentat. Era îmbrăcat cu aceleași haine care stau acum în fața mea! Cămașa, sacoul, pantalonii. Nu mă pot abține să nu le ating!

E o senzaÈ›ie stranie, ca un fulger rece. Pun degetul pe hainele prim-ministrului României, asasinat la 21 septembrie 1939. Ating istoria È™i mi se opreÈ™te aerul în piept…

Copii triști și rupți
PuÅ£in mai la dreapta se află niÅŸte schelete în miniatură, care mă îngrozesc. Dr. BeliÈ™ îmi explică: „Copiii mici erau răpiÅ£i ÅŸi mutilaÅ£i de Å£igani, apoi puÅŸi să cerÅŸească. MulÈ›i nu rezistau, mureau…”

Arată ca niște jucării stricate. Unii nu au mîini, alţii picioare. În cel mai fericit caz, oasele sînt rupte sau răsucite intenţionat. Sunt îngrozită. Animalele nu fac așa ceva puilor lor!
Un alt domeniu de care profesorul Mina Minovici a fost interesat şi pe care a făcut studii numeroase este viaţa intrauterină. De-a lungul carierei sale, medicul a strîns avortoni, la diferite faze ale dezvoltării, o lună, două, sau trei. Din borcane umplute cu formol mă „privesc” micii hidrocefali, fără creier, cu buză de iepure sau fără urechi şi nas. Unul dintre ei, născut la termen, dar cu malformaţii (anencefal), are guriţa deschisă. Un înger galben, fără creier.

Alături, nişte fotografii de epocă înfăţişează tot felul de indivizi malformaţi: siamezi lipiţi la cap sau la abdomen, o femeie căreia i-a crescut în cap un corn de bou, un tînăr cu două organe sexuale.

Este prezentată şi dezvoltarea unui făt normal, în uter. Mamele au murit din diferite cauze, şi odată cu ele şi micuţii fetuşi. Printr-o secţiune în uter se pot observa clar picioruşele încreţite, mînuţele strînse în pumnişori, cordonul ombilical, placenta.
Doi gemeni, de sex masculin, cât palma mea, își dorm somnul de veci într-un borcan. Două păpuşi de ceară. Copii care n-au mai apucat să se nască. Să plângă, să râdă.

Într-o vitrină, zeci de stomacuri umane de la începutul secolului XX plutesc în formol, arse de sodă caustică, tăiate de sabie, sfărîmate de glonţ, măcinate de cancer sau înverzite de otravă. Lîngă ele stau pe raft, în borcănele, rinichi chistici, cu fibroame cît o pară, utere perforate, trompe uterine, ovare polichistice, sarcini extrauterine, fetuşi, creiere cu hemoragii cerebrale, diverse forme de himene, inimi perforate de cuţit.

Terente, regele bălților
Craniul lui Ştefan Terente, vestitul bandit lipovean, care a înnebunit România anilor de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, este prezent şi el la loc de cinste, printre cele ale altor criminali ai vremii. În partea dreaptă maxilarul e zdrobit şi încă se mai văd urmele de sînge.

Despre isprăvile tîlharului semnalau Daily Mail, Le Matin, Corriere dela Serra, agenţii de presă din Europa şi din celelalte continente, transformîndu-i numele în „Terento”, spre a-l apropia cît mai mult de mafia italiană şi americană.

După lungi căutări şi urmăriri, Ştefan Terente a fost descoperit de jandarmi în Deltă. Unul dintre sergenţi l-a nimerit cu un glonț în pulpa piciorului drept. Rănit şi obosit, Terente este ajuns din urmă şi împuşcat din nou. „Glontele l-a lovit în gură, i-a rupt limba şi a ieşit prin maxilarul drept. După ore de agonie, Terente a murit. Domnul maior Stavrescu a trecut prin staţia Brăila spre Bucureşti avînd într-o cutie de tinichea capul banditului Terente. Capul acesta, pe care se pusese atîta preţ, a fost predat astăzi, la ora 11 domnului doctor Mina Minovici.”, titrează ziarul Cuvîntul din 10 mai 1927.
Ani de-a rîndul, după această întîmplare, generaţii de medici legişti au privit şi au studiat cu real interes craniul celebrului criminal în serie.

Pentru că avea dimensiuni impresionante și era tatuat, vestitul penis al lui Terente a fost, și acesta, păstrat de profesorul Minovici. El a plutit multă vreme în formol, ca o mărturie a virilității tîlharului de altădată.

Text Dana Fodor Mateescu. Foto B. Iurașcu

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit, susÈ›ine-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!