Seara care nu mai vine

Tristețea ta seamănă azi
cu iepurele pe care încă nu l-ai ucis.
Privirea ta oglindește inutil trupul femeii
pe care o iubești.
Ultima ei piele era caldă și tatuată.
Dac-o mai găsești pe undeva, arunc-o în marea cu lebede!

Poate iese altă făptură din ea.

Femeia cu ochii mari nu ți-a cerut decât apă
Voia să-ți ude grâul din palme
Voia să se facă din nou septembrie în lume,
să fie ca atunci când i-ai arătat cerul din turnul tău, iar ea era fericită.

Oricât de mult visezi s-o convingi că există viață după iubire n-o să te creadă.

Acum v-ați dezlegat unul de celălalt.
Tu ai în loc de picioare doi pești care se urăsc de moarte.
Ea poartă două glasuri în buzunar. Te strigă. – DFM
28 ianuarie 2022