Călătorie în anul 1927?
Am primit cadou de la Răzvan Almanahul Revistei Universul Copiilor din 1927. Director Stelian Popescu.
E real, autentic, chiar de atunci. În anul acela s-a născut bunica mea maternă, Ioana.
Mă emoționez până la frig când îl răsfoiesc. Poezii pline de farmec, desene, reclamele epocii, povești, glumițe, un calendar, un orar (programa școalei) pe care un copil a încercat să-l completeze, dar s-a luat cu alte treburi și l-a lăsat așa…
Lumina unei lumi demult dispărute mă uimește. Pe prima pagină e portretul Alteței Sale Regale, Principele Mihai, moștenitorul tronului, un puști drăgălaș și bucălat care privește spre ceva nevăzut și tainic, dincolo de aparatul foto.
Dau paginile cu degetul și știu că, în urmă cu aproape 100 de ani, almanahul ăsta era pe o tarabă în București și în librării, a fost atins de mânuțele unui copilaș blond, care mirosea a orez cu lapte și vanilie, un băiețel cu beretă, pantaloni scurți și tricou de marinar. Sau mariner?
Tot la fel de bine ar fi putut fi al unei fetițe cu buclele prinse în fundițe roșii. O văd cu ochii imaginației și știu că unul dintre ciorăpeii albi i-a căzut îmbrățișându-i glezna fină. „Maman, achète-moi ce magazine!”
Deschid almanahul la mijloc și bag nasul. Nu mă pot abține. Miroase a hârtie veche, a interior de pian, a scena Ateneului Român, a foi de tutun bun și-a moarte. Trag în piept aromele anilor ’20 și-mi fug cinematografic prin spatele pleoapelor imagini vii și sunete pe care simt că le-am trăit mai demult, dar nu-mi amintesc când…
Vă las aici un fragment dintr-o poezie pe care o recitau bunicii și străbunicii noștri în fața bradului de Crăciun:
„Dar în casă, lângă vatră
Este bine, e călduț
Într-un colț se joacă Nicu
Cu-n căluț.
O, ce brad frumos și mare!
Ce lumini! E ca și-n Rai.
Și sub brad: soldați, cazarmă, boi și cai.
Iar afară ninge întruna
Vântul bate viforos.
Din văzduh răsună-un cântec:
„S-a născut Iisus Cristos.”- Nicu Iancu
DFM 19 decembrie 2025
Leave a Reply