Ea era mereu…

Autor Toti Marinescu

În vara asta caldă de iubire,
Când ploile se sting pe ceasul meu,
Făptura ta m-a luat în stăpânire,
Și parcă-aș fi purtat pe cer de-un zmeu.

Și știu acum ce n-am știut odată,
Că te iubesc de dincolo de timp,
Și n-am să plec din tine niciodată,
În niciun an, în niciun anotimp.

În sănii tăi voi sta frumos la pândă,
Și-am să te-îmbrac în blănuri de hermine,
Și despărțirea, astfel, e mai blândă,
În nopțile când nu ești lângă mine.

Dar tu nu-mi spui nimic cu-a ta tăcere,
Și îți aștept mereu, mereu, chemarea,
Ea vine însă doar pentru a-mi cere,
Să tac și eu ca piatra și ca marea.

Toti Marinescu