Jocul de-a v-ați ascunselea

”Îmi plac domnițele la ananghie. De aceea nu mă grăbesc să le salvez. Îmi lasă mai mult timp să mă bucur de spectacol”

”În jungla întunecoasă care definește legătura dintre ei, plină de unghere secrete și de lucruri pe care le bănuiesc unul despre celălalt mai degrabă decât să le cunoască, fiecare pas poate fi o capcană, sau o groapă a uitării, în care riscă să-și rupă gâtul. Sunt amândoi într-o ”căutare de comori” pe teritorii necartografiate. La granița sufletească dintre două insule plutitoare, gata oricând să scoată tunurile și să-și mineze potecile ca să protejeze ceea ce au cel mai de preț, încă nu le este clar dacă sunt aliați sau inamici. ” (citat din cartea ”Jocul de-a V-ați ascunselea”de Em Madara)

Cele mai multe dintre relații încep cu o tatonare precaută, escaladează până într-un vârf, unde au resurse să rămână o perioadă, apoi singura direcție în care mai pot continua este… în jos. Poate la început coborârea nu este evidentă; sau dimpotrivă, poate că ne împiedicăm și ne rostogolim de-a dreptul la vale într-un ritm alarmant. Oricum ar fi, ajungem într-un punct în care ne întrebăm:

”Cum îți dai seama că e momentul să te oprești din zbaterea de a rămâne într-o relație? Când spui: ”Gata! De aici încolo răul pe care ni-l provocăm a trecut de Punctul fără cale de întoarcere”?” (citat din cartea ”Jocul de-a V-ați ascunselea”, Em Madara)

După ce au atins punctul culminant al stării de bine în cuplu, cei mai mulți oameni din jurul meu au ales, una din trei soluții: fie să transforme parteneriatul într-un câmp de luptă, cu perioade de armistițiu; fie să abandoneze, în speranța că mai pot reconstrui peste ruinele a ceea ce a fost; fie să transforme relația într-un ”loc de muncă” permanent, sărac în ”vacanțe de plăcere” sau în momente de împlinire autentică.

Dar poate că mai există o cale… Una puțin umblată. Plină de aventură, care presupune să-ți asumi riscuri. O cale improbabilă de reușită, ce sfidează statisticile raționale ale lumii acesteia. Pe care descoperi că merită s-o urmezi până la capăt, doar ca să afli ce minunăție te-ar putea aștepta acolo. Și după mult timp în care viața te-a trăit pe tine, îți amintești ce bine este când tu ești cel care-și trăiește viața.

Eroii cărții ”Jocul de-a V-ați ascunselea” sunt simplii oameni care dezbracă, strat cu strat, adevăruri adânc ascunse în propria conștiință. Unii se împotmolesc în straturile superficiale, ce debordează de erotism și fantezii carnale. Alții se întind pe vârfuri către adevăruri mai rafinate. Ei ajung să înțeleagă rolul lor de zei și de atomi – ca forțe ce influențează mișcarea lumii, dar totodată și ca modeste mijloace prin care Universul își atinge scopurile. Dacă ne-am demonta conștiința, am demasca o succesiune de Euri concentrice, asemănătoare păpușilor Matrioșka, ce preiau, pe rând, conducerea asupra vieții noastre.

Dar dincolo de orice poveste despre viață, personajele cărții sunt inspirate din realitate. Ele există și respiră printre noi, în carne și oase. Și dacă unii dintre acești oameni vor reuși, până la final, să rezolve marele ”Joc” pe care Universul îl joacă personal cu fiecare dintre noi, avem cu toți de câștigat! Și dacă unii vor renunța descurajați, atunci avem toți de pierdut. Să trăiești printre oameni înfrânți, este un supliciu… Cât de spirituali, de utili, de frumoși și de generoși suntem când ne simțim iubiți! Și ce cactuși nesuferiți devenim când avem inima frântă!

Aș băga mâna în foc că și tu ești unul dintre personajele din această carte… chiar dacă numai pe alocuri. Joacă până la capăt, nu abandona!

Em Madara – Va urma!

Despre cartea ”Jocul de-a V-ați ascunselea”