Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Povestiri din Bucuresti

Mai vine primăvara aia, domnule?

Primăvara ne-a arătat un picioruș golaș, apoi a fugit. Ia-o de unde nu-i! Toată lumea a întrebat de ea zilele astea. Păsările, gâzele, pomii plini cu flori, iarba și oamenii.

Pe unde umblă, domnule, nebuna aia?

Presupun că s-a întâlnit pe la Gara de Nord cu un gagiu mișto, înalt, pletos, cu ochii ca ploaia, s-au pupat, s-au gâdilat, au râs, s-au trotilat cu Jamaică și bere la pet, apoi au dispărut. Dracu` stie ce-au făcut, ce-au pus la cale, ce-au copt! Erau fericiți și asta contează cel mai mult.

Vâzând că primăverii îi arde de giugiuleală, iarna, ca o babetă ticăloasă și geloasă, a pornit frigul cu deștul, apoi a chemat fulgii de nea din cer, taman acum, în aprilie!

S-a pornit ninsoarea! ȘtiÈ›i È™i voi! 😉

Acum, biata primăvară, e mahmură, tremură de frig, plânge pe DN 1 și face autostopul. Și-a pierdut fâșul (avea unul verde închis, mulat), un cercel, pantoful stâng și cartela STB.

Dacă-o vedeți, luați-o în mașină cu voi și aduceți-o la București. Eu încă o aștept!

DFM 7 aprilie 2025

2 Comments

  1. Am ras de nu am mai putut. O primavara frumoasa!

Leave a Reply