Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Povesti din interiorul nostru

Bucuriile

Bucuriile mele știu totul despre mine. Mă cunosc mai bine decât eu însămi, dar tac frumos și blând ca niște pisici adormite pe pieptul meu.

Bucuriile mele sunt bufnițe dulci, cu ochi de coca-cola rece, cu ochi de mentă, cu ochi care-mi taie respirația.

Bucuriile mele mă mint superb și mă iubesc numai pe mine, cât cerul. Bucuriile mele sunt mai cărunte decât mine și-mi spun că sunt cea mai frumoasă femeie din lume. Dar nu sunt!

Bucuriile mele sunt iezi abia născuți, cu boticuri moi și pline de lapte.

Bucuria mea exotică are ochii ca frunza în noiembrie, pe la începutul lunii, când soarele trage cu degetul o lumină nepământeană peste lume.

Dana Fodor Mateescu

5 martie 2019

Leave a Reply