CireÈ™e…
Dintre toate fructele de pe pământ, cireÈ™ele m-au ademenit întotdeauna. Le-am iubit din fragedă pruncie, de când mergeam cu mama la Plas MataÈ™ (mersi, Lucică!) în anii 70, È™i abia ajungeam cu fruntea la taraba plină cu sute de fructe roÈ™ii, cărnoase È™i tari ca piatra. „Dani, să-È›i ia mama niÈ™te cireÈ™e de mai, vrei?â€
Țăranca de la care cumpăra, îmi întintea două grăsune È™i mi le aÈ™eza după ureche. „Mănca-l-ar tanti pă el dă frumuÈ™el ochios, cum te cheamă?â€
Ptiu! Mă înfuriam teribil, auncam cireÈ™ele È™i fugeam urlănd: „Sunt fetițăăăăăăă!â€
O mai auzeam pe mama cum È›ipă după mine: „Dani, stai!â€
Furioasă, mă opream la nenea care vindea salată verde și, cu lacrimi în ochi, o așteptam. Mama venea, pășind pe lumină, cu un soare imens în spate și cu cireșele mele într-o plasă.
Azi, 10 ianuarie 2026, am căutat pe net și am găsit cireșe de vânzare, bucuriile mele.
Cireșe în ianuarie? Iată că sunt. Prețul? 69,9 lei caserola de 500 de grame. La Sezamo.
M-am uitat la ele, erau mari, aproape cât o prunișoară, durdulii și minunat de frumoase. Din Chile aduse.
Am zâmbit, cu gândul la mama. Ce-ar fi spus ea, dacă ar fi văzut asemenea grozăvie?
CireÈ™ele sclipeau pe net ca niÈ™te lacrimi de rubin…
Text și foto: DFM 10 ianuarie 2025






imaginarycoffee
Imi amintesc când se vindeau „la chităâ€. Ce tentant era bucheÈ›elul acela!