Autor Mariana Marin
„Doamne,
de m-aş putea odihni într-un sanatoriu de munte,
printre pastile roz ÅŸi albastre,
un sanatoriu cu miros puternic de brad
ÅŸi covoare moi,
cu doamne cochete ÅŸi nevrozate
de conflicte plăcute, mici, conjugale.
De-aş avea şi eu o traumă ca pojarul,
o răpăială de ploaie de vară,
o nevroză ca o mătase,
după care eşti şi mai iubită;
o nevroză ca un abur de muşeţel,
după care eşti şi mai buimacă,
celestă,
după care fluxul feminităţii tale asaltează lumea,
o vindecă, îi dă frisoane unei comori numai de ea cunoscute.
De m-aş putea odihni în oricare scenariu al vieţii,
în cotloane diverse şi simple, cinstite,
unde să nu existe decât un pat în care să dorm
şi un lighean în care să vomit
tot ceea ce dându-mi ai luat, Doamne!
să tot vomit.”
Mariana Marin (n. 10 februarie 1956, Bucuresti – d. 3 martie 2003) a fost o poetă din România din „generaÈ›ia literară ’80” (GeneraÈ›ia în blugi).
Scurtă biografie
S-a născut în BucureÈ™ti, unde a absolvit Facultatea de Litere. Este considerată a face parte din „generaÈ›ia 80”. A fost un membru activ al Cenaclului de Luni, condus de criticul literar È™i profesorul Nicolae Manolescu È™i a publicat în volumul colectiv, editat de acesta, „Cinci”. Poeziile ei sunt traduse în limba franceză È™i e prezentă în reviste È™i antologii din Marea Britanie, Germania, SUA, Suedia, Ungaria È™i Polonia. -Sursa wikipedia
Leave a Reply