Patriotism de mucava

Când prostia este considerată patriotism, este nesigur să fii inteligent.- Issac Asimov –

Dacă ai norocul (sau ghinionul) să trăiești într-o țară unde niște lichele își fac loc în fiecare colț al „societății civile”, o să ajungi să le cunoști jocul la perfecție. Da, pentru că în mijlocul nostru tot soiul de indivizi cu vocile grosolane și comportamente de oameni care se cred deasupra tuturor se ascund sub mantia unei retorici patriotice scoasă din sertarul „folositor” de fiecare dată când le sunt amenințate privilegiile.

Mințind, corupând, și purtându-se adeseori ca niște birjari beți, fac de râs România. Dar, hei, momentul în care sunt luați la întrebări devin brusc mari patrioți!

Patriotism de mucava. Da, exact! Îți vor explica cu o aroganță feroce că orice cuvânt critic ce se rostește înspre ei e „un act de trădare națională”. „Cum îndrăznești să critici? Ce drept ai să spui ceva? Cine ești tu? Eu sunt ales de popor!”

Nu-i așa că suntem într-o democrație? Sau nu mai suntem?

Iar când îți aduni curajul și scrii și tu un text, în care îți exprimi gândurile referitoare la balamucul din țară, te acuză că te bagi unde nu-ți fierbe oala și că ești un trădător „plătit de agenturili străine”, doar pentru că nu le lingi lor tălpile.

Un polițist (cică ofițer!!) mi-a trimis un mesaj, pe care mnealui îl consideră inteligent. Atâta a putut.

Un altul (tot bărbat adevărat, numai spumă, resturi fecaloide și fibră!) mă întreabă câți bani primesc de la Soroș și îmi sugerează „să-i fac felații lui Nicușor, ca să mă încălzesc la iarnă” când el, dușmanul poporului, ND, va opri cu deștul căldura din București(de al dracu ce e!!).

Personajul nu gândește! El înjură și acuză. Zbiară. E suveranist! Își vrea țara „anapoi”.

Ți se spune că te amesteci „printre ei, supremii”, acei eroi care se luptă cu „grija poporului” pe care, culmea, l-au uitat pe drum. Doar că poporul lor e unul manipulat, iresponsabilizat și abuzat, dar nimeni nu spune asta prea tare.

Și, uite așa, îți vine să te întrebi: suntem sau nu suntem persoane libere? Sau suntem doar niște „simpli cetățeni” care au dreptul să stea cuminți și să înghită tâmpeniile lor?

Dacă îți asumi riscul să critici sau să-ți spui părerea (care, firește, e DIFERITĂ de a lor) atunci te trezești că ești luat la înjurături, raportat pe Facebook și amenințat cu moartea.

Și atunci întrebarea rămâne: ce se întâmplă cu adevărații patrioți? Cu cei care chiar vor ca țara lor să se ridice, nu doar să fie călcată de acești „lideri” lipsiți de scrupule?

Noi, ca cetățeni, avem datoria de a rămâne lucizi, să nu ne lăsăm manipulați de retorica patetică a celor care se consideră „păzitorii” națiunii.

DFM 8 mai 2025