„Stegarul Dac”, dus pe sus la balamuc. Niiinooo- Niiinooo!

Cezar Cătălin Avrămuță, cunoscut drept „Stegarul Dac”, a fost internat forțat la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia” după ce, sâmbătă seara, a escaladat o macara înaltă de câteva zeci de metri în sectorul 6 al Capitalei, în zona Păcii, blocând traficul și mobilizând echipaje de poliție și ambulanță. ​
Acest personaj greu de digerat, cunoscut pentru aparițiile sale bizare la diverse proteste, are obiceiul de a se cățăra pe clădiri sau macarale, fluturând steagul României și transmițând live pe rețelele de socializare. Astfel de acțiuni nu fac decât să perturbe inutil circulația și să mobilizeze resurse importante ale autorităților, care ar putea fi folosite în situații cu adevărat urgente.​

El cică luptă pentru libertate (dacă nu aveai libertate, te mai cocoțai matale la mama dracului? În alte țări te luau pe sus și de băgau direct la balamuc, acolo unde trebuie să facă nani elemente ca tine!). El e împotriva sistemului, dar urla în stradă la manifestări pro-Adrian Năstase-PSD.

El e bun! E drept și trimis de Dumnezeu (aude și voci, sunt convinsă!) care i-a dat o însărcinare fermă: să scape poporul de teroarea roșie. De nacazuri! De Covid! De minciuni și corupție.

Cine este „Stegarul Dac“? Pe numele său din buletin Cezar Cătălin Avrămuță, este cunoscut în ultimii 10 ani pentru faptul că se urcă (inutil!) pe clădiri din București, cum ar fi Ministerul Sănătății, Înalta Curte de Casație și Justiție și Casa Radio, sau pe macarale, cum a fost cazul de luna trecută, pe Bulevardul Iuliu Maniu. El a fost dus de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia, dar a fost lăsat să plece. (De ce?)

„Cezar Avramuţă este protestatarul de serviciu care şi-a făcut apariţia atât la manifestări pro-Adrian Năstase, cât şi la protestele la adresa preşedintelui, ieşind întotdeauna în evidenţă prin tot felul de ipostaze. În iunie 2012, sediul DNA era asaltat de un om care ţinea strâns în mâini steagul României. Cauza: punerea în aplicare a mandatului de executare a pedepsei în cazul lui Adrian Năstase.” (Adevărul)

Era acelaşi Cezar Avramuţă care a fost văzut în nenumărate rânduri în Piaţa Universităţii, încă de la începutul anului, atunci când a avut loc una dintre cele mai mari manifestări din acest an.

Luptătorul (fost PNL-ist) împotriva sistemului are și ceva educație la bază, dar, din păcate, acest efort nu i-a folosit la nimic. Iată ce declara, chiar el, la Cancan: ”Este adevărat că am făcut școală, familia spune că am făcut prea multă școală. Am făcut patru facultăți: matematică, informatică, drept administrativ, finanțe bănci și două post-universitare – una cu canadienii. Școală am, dar am studiat și separat de școală, deoarece școala nu mi-a oferit ceea ce căutam eu. Căutările mele au fost altele, au fost cunoașterea profundă a vieții, iar școala a fost o încercare, o tentativă să înțeleg lumea. Îmi imaginam eu că școala e știință, că te pune în legătură cu adevărul, dar (nu) este decât începutul adevărului. Am terminat facultatea și de profesorat, deci puteam să fiu profesor de matematică și informatică, dar am venit în București, m-am căsătorit și am urmat facultățile. Am și SNSPA – management”.–

Susținătorii săi, într-un acces de zel nejustificat, îl compară cu Ioana d’Arc și îl consideră un „înger al dreptății” în lupta împotriva unui sistem pe care îl percep ca fiind corupt. Aceștia s-au adunat azi, duminică, în fața Spitalului Obregia, cerând eliberarea lui Avrămuță, ignorând faptul că astfel de manifestări nu fac decât să amplifice haosul creat de idolul lor. ​
Pe de altă parte, mulți români au aplaudat intervenția autorităților, sătui de acest personaj grotesc, care pare să fi ieșit direct dintr-o grotă, atât la propriu, cât și la figurat. Nimeni nu îi interzice dreptul la protest, însă atunci când aceste manifestări devin un circ de prost gust și perturbă viața celor care muncesc cinstit, se impune o limită. Avrămuță, fără casă, familie sau alte responsabilități, pare să caute cu disperare atenția publicului, neavând nimic de pierdut.​

DFM 23 martie 2025

Sursa subiectului, ziarul Semnal.

Iată ce scrie și Andreea Pora despre acest „patriot neînfricat” și ipocrit: „

E domnul acela care in iarna lui 2012, in timpul mitingurilor de protest de la Universitate, flutura neobosit un steag. Isi facea veacul in fata Teatrului National inconjurat de carele de reportaj ale Antenei 3. E domnul acela care in iarna lui 2012, in timpul mitingurilor de protest de la Universitate, flutura neobosit un steag. Isi facea veacul in fata Teatrului National inconjurat de carele de reportaj ale Antenei 3 si striga din rarunchi impotriva „nedreptatii, abuzurilor si hotiei guvernului Boc”. Nu era un simplu figurant, era chiar inima frematinda a platoului de filmare, glasul poporului indignat si suferind sub jugul cuplului Boc-Basescu.

„Stegarul” era nelipsit de la orice protest, a putut fi vazut in fata Guvernului, a palatului Cotroceni cerind plecarea „dictatorului”, alaturi de Ghise aburcat pe Leu, urlind impotriva „neligitimului”, pe holurile Casei Poporului fluturind drapelul. Ce mai incoace si-n colo, parea insasi vocea care striga Adevarul impotriva puterii abuzive in prime-time-urile lui Felix. De altfel, intr-o postare pe propriul blog, noiembrie 2012, chiar se revendica propovaduitor al „revolutiei morale”.

”Am ieşit în Piaţa Universităţii mânat dorinţa de adevăr. Este un moment istoric. Anul acesta lumea a intrat într-o mare perioadă de transformari şi România da tonul. Este Revoluţia morală, Revoluţia valorilor, Revoluţia inimilor”.

Problema e ca domnul cu pricina, pe numele sau Cezar Avramuta, este membru PNL de doi ani. A recunoscut-o el insusi la Congresul PNL din acest week-end. S fost salutat si omagiat de insusi marele Crin Antonescu, iar prestatia revolutionara i-a fost recompensata cu un premiu pentru „apararea valorilor democratice” la Gala Tineretului Liberal. Ce frumos!

La Congres, Avramuta s-a intretinut cu colegii liberali, si-au strins miinile si si-au facut cu ochiul: „bine lucrat!”. Politicienii il bateau pe umar si ii susoteau chestii la ureche, iar Rares Manescu si sotia europarlamentar il tratau ca pe un vechi camarad de arme regasit. Totul era extrem de emotionant, se depanau amintiri din vremurile vitrege ale luptei cu fostul regim, erau injurati „nenorocitii” de ziaristi basisti care au dat pe goarna stenogramele din sedintele organizatiei PNL (alea in care se punea la cale strategia pentru Piata Universitatii), se faceau planuri grandioase de viitor.

Si totusi, ceva parea in neregula cu Avramuta. Ceva lipsea. Fara steag si obiectul muncii protestatare se invirtea cumva debusolat de la unul la altul. Toca marunt din buze a paguba. Se gindea, poate, ca mai bine facea greva foamei, ca mai bine batea palma direct cu Varanul, ca un loc in parlament dupa modelul Cristina Anghel era mai de folos decit o diploma pentru „valori democratice”. Gurile rele, alea care te incondeiaza cum te intorci cu spatele, spuneau ca n-a fost doar premiul, ca tariful pe zi/protest era de-a dreptul generos.”