Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Masacrul de Florii: Sumî

Sumî de Florii

În dimineața de Duminică, 13 aprilie 2025, când clopotele ar fi trebuit să cheme oamenii la biserică, un zgomot cumplit a rupt cerul deasupra orașului Sumî. Două rachete balistice rusești au lovit în plin centrul orașului, transformând o zi sfântă într-o scenă de coșmar. O zi în care florile ar fi trebuit să fie duse în mâini liniștite, a fost presărată cu sânge și suferință.

Cel puțin 31 de oameni – mame, tați, copii – au fost uciși. Doi dintre ei, prea tineri, nu vor mai apuca să înțeleagă sensul cuvântului „război”.

Alte 84 de persoane au fost rănite, iar printre ele se află 10 copii. Fotografii din Sumî arată ceea ce cuvintele nu pot cuprinde: trupuri întinse pe asfalt, blocuri sfâșiate, mașini arse, oameni care își caută apropiații printre dărâmături, cu mâinile tremurând.

PreÈ™edintele Zelenski a reacÈ›ionat imediat, cu vocea unei țări întregi: „Un atac oribil… în ziua în care oamenii merg la biserică.” El a numit atacul ceea ce este – un act de teroare deliberată, cinic È™i lipsit de umanitate.

Acest masacru vine la doar câteva zile după ce orașul Krivoi Rog a fost, la rândul său, ținta unui alt bombardament care a ucis 20 de persoane, inclusiv nouă copii.

Rusia pare să fi renunțat complet la orice urmă de moralitate sau respect pentru viața umană.

Duminică, în aceeași zi, armata ucraineană a reușit să intercepteze 43 din cele 55 de drone lansate de Rusia. Dar eforturile disperate de apărare nu pot acoperi golul lăsat de fiecare viață pierdută.

Orașul Sumî – cândva doar un punct pe hartă – devine, din nou, un simbol tragic al cruzimii fără margini. Cu o populație de aproximativ 255.000 de suflete și aflat la doar câțiva kilometri de granița cu Rusia, Sumî a trăit prea des fiorul războiului. Iar acum, în Florii, a fost silit să îndure o rană nouă, adâncă și nedreaptă.

Peste 400 de oameni au fost evacuați. Dar nu există evacuare din durere. Nu există refugiu în fața pierderii. Sumî plânge. Ucraina plânge.

DFM 13 aprilie 2025

2 Comments

  1. RuÈ™ii nu sunt oamenii sau poate doar „cel mare” are un bolovan în loc de inimă. Dar ceea ce este È™i mai trist este că nu se va opri. Nimic È™i nimeni nu îl poate opri!
    Doar Dumnezeu!

Leave a Reply