Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Ce li s-a întâmplat jurnaliștilor de la Digi24 e un avertisment pentru toți!

Îmi pare sincer rău pentru ce li s-a întâmplat jurnaliștilor de la Digi24. M-a ferit Dumnezeu să trăiesc ceva atât de grav în cariera mea, dar ce am văzut în acel filmuleț postat de George Simion e mai mult decât o simplă încălcare a normelor de conduită. E o demonstrație publică de intimidare, un avertisment brutal – nu doar pentru presă, ci pentru noi toți.

Uitați-vă bine la fețele acelor oameni. Le știți, le vedeți seară de seară la televizor, cu întrebări în mânecă și curaj în voce. Dar în acel video – un material înregistrat pe ascuns, fără acord, și postat cu dispreț ostentativ – nu mai vedem jurnaliști. Vedem oameni înspăimântați. Fețe crisparate de groază. Nu frica de o polemică în direct sau de o întrebare incomodă. Nu. E o frică profundă, viscerală, aceea care îți spune că ești o țintă.

Și, din păcate, frica te face vulnerabil. Te reduce la tăcere.

George Simion – candidat la președinția României – și-a filmat pe ascuns o întâlnire cu jurnaliștii, apoi a postat imaginile pe internet, însoțite de insulte, ironii și acuzații. A fost un act calculat, menit să discrediteze, să umilească și să intimideze. A folosit expresia „asasini mediatici”.

CNA a reacționat. A emis un comunicat sobru, corect, dar prea moale. Ca un degețel fin bătut pe obrazul gros ca o cizmă: „Vai, vai, nu e frumos ce-ai făcut, Georgică, mamă!”

Aici nu vorbim despre o gafă de campanie. Vorbim despre o agresiune deliberată la adresa libertății presei – una care ar trebui să provoace revoltă, nu doar îngrijorare.

Ce face CNA e important, dar insuficient. Dacă un politician poate hărțui public jurnaliști, poate publica materiale înregistrate ilegal, și tot ce primește e o mustrare formală, atunci mesajul transmis este: e permisibil.

De aici, întrebarea firească: la ce să ne mai așteptăm?

Dacă azi sunt jurnaliștii de la Digi24, mâine pot fi cei de la alt post. Sau poate redactorul unui ziar local. Sau poate, de ce nu, oricine îndrăznește să pună întrebări incomode. Pentru că nu e vorba doar de libertatea presei. Este vorba de libertatea fiecăruia dintre noi de a trăi într-o societate unde vocile critice nu sunt reduse la tăcere prin frică.

DFM 13 mai 2025

foto Digi TV

Leave a Reply