Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Fel si fel

„15 gloanțe!” Nicușor Dan, amenințat cu moartea de susținătorul lui Simion

Când un individ din Maramureș, vizibil confuz în raport cu gramatica limbii române și cu limitele legii, scrie pe Facebook că vrea să-i tragă „15 gloanțe” președintelui ales al României, nu mai vorbim doar despre un „comentariu nelalocul lui”. Vorbim despre o boală. Una socială, care a metastazat în mentalul colectiv și se manifestă tot mai des sub forma delirului justițiar cu sânge.

E o boală întreținută de Călin Georgescu, Simion, Gavrilă și toți cei ca ei. Aici intră și unii „jurnaliști” de la Marș TV, plus cei din online care mint cum respiră și induc în eroare persoanele ușor de manipulat.

Personajul în cauză este un susținător declarat al lui George Simion. L-a împins în față, l-a idolatrizat și, iată, acum îl vede ca pe un Mesia neînțeles care trebuie răzbunat. Și când nu mai poate vota, postează. Nu flori, nu poze cu pisici. Ci amenințări cu execuții.

Și, da, mesajul lui se viralizează. Pentru că așa funcționează azi rețelele sociale: cu cât ești mai agresiv, mai tâmpit și mai lipsit de logică, cu atât ai mai multe șanse să ajungi „vizibil”. Și în vizibilitatea asta bolnavă, niște oameni pierduți între lipsa de educație, frustrare și sărăcie, încep să creadă că au un rol istoric. Că, de pe profilul lor anonim, pot fi revoluționari, salvatori, justițiari.

Asta nu e o excepție. E o consecință. Ani întregi de discursuri politice radicale, naționaliste, conspiraționiste, cu „trădători”, „dușmani ai neamului”, „vot furat” și „români vânduți globalismului”, au coborât nivelul dialogului public în șanț. Iar acum, din acel șanț, unii încep să tragă cu gloanțe virtuale.

Faptul că Poliția s-a autosesizat e corect. Dar nu suficient. Ce ar fi dacă ne-am sesiza și noi, ca societate? Ce ar fi să nu mai acceptăm pasiv retorica urii, doar pentru că pare „spectaculoasă”?

Amenințarea cu moartea a devenit o formă de exprimare politică pentru un segment de români radicalizați de prea multă ură și prea puțină educație. Iar când liderii lor tac sau, mai grav, alimentează acest climat cu mesaje apocaliptice despre „vărsare de sânge” și „trădări naționale”, lucrurile scapă de sub control.

Nu, individul din Maramureș nu e doar un „nebun”. El este produsul unui climat. Iar când urletele iau locul argumentelor, nu ne mirăm că democrația se clatină. Ne mirăm doar că încă mai stă în picioare.

DFM 21 mai 2025

2 Comments

  1. Ana G.

    Ce analfabet plin de ură!

Leave a Reply