Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Razvan Mateescu

Riga Crypto și lapona Enigel

Îmi plac la nebunie lucrurile nonconformiste, atunci când vine vorba de mâncare. E drept că nici nu sunt întotdeauna bani să gătești ceva din care nu mănâncă decât 0,2% din populație, iar după sfaturile profesorului Mencinicopschi, rafturile din hipermarket ar trebui sa rămână burdușite de potol.

Eram cam triști astăzi și concentrați cum să cheltuim o bancnotă de 50 de lei la piață. Unul dintre cardurile noastre a fost blocat, din nu se știe ce motive, și am rămas doar…cu banii din portofelul meu. Nu! Soția mea nu ține bani la ea! Nu vrea. N-o interesează. Nici nu-i cunoaște. Portofelul Danei e sexy. Conține permisul de conducere, un fluture mort, pe care-l păstrează din 2001, că așa e ea, se atașează de diverse aspecte, și cardul pe care primește alocația lui Andrei. În rest? Aer curat.

Până să aflăm de ce nu putem scoate bani de pe card, ne-am dus așa la piață, cu ce aveam. La întoarcere, pe drumul spre casă, nevastă-mea a venit cu ideea să ne plimbăm puțin prin pădurea din vecinătate. Ea are uneori niște idei minunate. Uneori! Așa că am intrat cu mașina până unde era drum și, după aia, am luat-o pe jos, tot discutând despre una și alta.

Aproape se întunecase, când, la umbra unui stejar bătrân, am zărit o mogâldeață albă È™i rotundă, aproape cât o minge de fotbal. Am crezut că-i un craniu de om. (Dana era încântată È™i pregătită de cercetări criminalistice È™i de sunat la 112! Avea pupilele mărite, era serioasă – lucru rar!- È™i tremura de emoÈ›ie.)

La câțiva metri, încă una. Apoi alta, mai micuță. Ce să fie astea? Le-am smuls din pământ, uimit, Dana mă privea iute și ușor dezamăgit.

-Să fie oare ciuperci?

Miroseau îmbietor a mușchi și a pădure.

-Dacă-s otrăvitoare?, întreb.

-Vedem acasă!, zice ea, mare expertă. Căutăm pe net. Nu le las aici. Sunt prea frumoase!

Le-am cărat înapoi la mașină. Acasă, ne-am repezit, care cum a nimerit, unul pe Internet, altul la cărțile din bibliotecă. Așa am aflat că acele minuni sunt trei ciuperci uriașe. Nu văzusem în viața mea așa ceva, nici în filme. Am un catalog vechi pe teme de ciuperci și mi-am amintit că citisem mai demult despre un soi foarte rar numit „bașica porcului”. Ne-am documentat puțin și în catalogul respectiv i-am găsit și denumirea științifică: Langermannia gigantea – Bășica porcului.

Ce a urmat e previzibil: o minunată tocană.
Răzvan Mateescu-2013

Leave a Reply