Azi e 1 Iunie. Ziua Copilului. O zi în care parcurile sunt pline de baloane, de râsete, de jocuri, de viață. Dar în sufletul meu nu e nimic festiv. Nu pot să celebrez.
Nu pot să trec peste asta. Teodora Marcu avea doar 23 de ani. Soție. Mamă. Femeie tânără, cu vise, cu speranțe, cu un copil de 6 luni în pântec. A fost executată ca într-un film cu mafioți, de un individ bolnav, un monstru. Robert Wolf – un nume care nu merită să fie reținut, dar nici uitat, ca semn de avertisment.
A împușcat-o de trei ori. Cu fetița în brațele ei. În plină zi. Într-un complex rezidențial. În fața unor alți copii. În fața lumii!
De ce o femeie amenințată și urmărită nu este protejată? Câte vieți trebuie să mai pierdem până înțelegem că violența domestică nu e o ceartă în familie, ci o crimă cu pași lenti și prevestiți? Femeia nu este proprietatea nimănui. Nu este o jucărie care, dacă nu mai „ascultă”, poate fi distrusă.
Femeia nu e buda voastră, chiar dacă a greșit! Cu toții greșim. Și ne asumăm erorile. Asta nu înseamnă că trebuie să fim uciși în plină stradă! Ce a făcut fata asta frumoasă așa de grav ca să fie omorâtă în fața fetiței ei? Vă puteți imagina groaza din ultimele clipe? Durerea? Spaima?
Dar copila? Ce bagaj de suferință va căra după ea toață viața?
A rămas orfană. A văzut moartea cu ochii. Nu doar a mamei ei, ci și a frățiorului pe care nu-l va cunoaște niciodată. Un copil nenăscut a fost smuls din viață cu brutalitate, într-o lume care nu i-a oferit nicio șansă.
Cine o mai apără pe femeia care cere ajutorul? Cine veghează somnul copilului care nu înțelege de ce mama nu se mai întoarce? Cine le spune acestor suflete că sunt în siguranță, când criminalii pot umbla liberi, cu arme, în plină zi?
Nu, astăzi nu mai pot scrie despre dulciuri și cadouri. Astăzi scriu cu durere. Cu revoltă. Cu lacrimi în gât. Pentru că această zi, în loc să fie despre zâmbetul copiilor, este despre strigătul unei mame care nu a fost auzită. Despre o fetiță cu ochii larg deschiși în fața groazei. Despre o țară în care viața unei femei nu e suficient protejată.
Mi se par de nesuportat comentariile unora. Poate părinți de fete, mame sau surori: „Așa-i trebe! Ce-a căutat cu un cocălar de 49 de ani? De ce l-a înșelat și a umblat cu alții? Asta era curvă, a fost la Insula Iubirii. Nu era cuminte.” scriu deștepții planetei pe Facebook, ei care știu tot și judecă tot!
Dumnezeu s-o odihnească pe Teodora! Să-i odihnească și copilul pe care nu a apucat să-l strângă la piept. Și să dea putere soțului ei, Alex, familiei lor, și mai ales acelei fetițe care, din nefericire, va crește cu o rană pe care nici timpul, nici dragostea, nu o vor putea vindeca pe deplin.
Azi, de Ziua Copilului, vă rog: priviți-vă copiii și promiteți-le că veți lupta pentru o lume în care ei vor fi în siguranță. În care mamele lor vor fi în siguranță. În care nicio femeie nu va mai fi ucisă pentru că a spus „nu”.
DFM 1 iunie 2025
Leave a Reply