Raul WS a murit la doar 23 de ani, după ce a fost bătut cu bestialitate

Am aflat cine e Raul WS de la fiul meu, care asculta, din când în când, piesele lui. Sincer, nu mă dau în vânt după ceea ce făcea, dar nici nu arunc cu pietre într-un tânăr care a murit, așa cum fac alții.

Raul avea doar 23 de ani. O vârstă la care ar fi trebuit să scrie versuri, să se pupe cu fetele, nu să fie băgat într-un sertar la IML. Să urce pe scenă, să cânte, nu să fie coborât în tăcere sub pământ…

Avea visuri, prieteni, oameni care l-au iubit, o mamă.

Dar anul trecut, în vară, totul s-a rupt pentru el. Era la un festival, (Beach Please) făcea ceea ce iubea — cânta. La doar câteva minute după ce a coborât de pe scenă, a fost bătut cu bestialitate de mai mulți indivizi. Nu îi cunoștea. Era singur. Raul WS a fost lovit fără milă, cu pumni și picioare, chiar și după ce a căzut la pământ. Ulterior, artistul a fost internat și tratat, iar pentru o vreme, părea că se simțea mai bine. Cu toate acestea, starea lui s-a agravat! A intrat în comă. Azi a murit.

Nici nu s-a răcit bine, că s-au și umplut rețelele de socializare cu insulte la adresa lui.

“Bine i-au făcut, era tatuat”, „Un drogalău mai puÈ›in” „Cine dracu e ăsta, că n-am auzit de el?”, ”Satana!” „Ieri plângeaÈ›i după o curvă împuÈ™cată, azi după un drogat”…„Gata, mă, nu o mai plângem pe Teodora Marcu, hai să plăngem dupa Raul WS care a murit de la droguri. Bă, în ce lume trăim!”„Știu că a fost lovit cu sălbăticie, are È™i live făcut È™i pus pe tiktok. A fost atacat de un grup, lovit la nivelul fetei È™i i-a curs sânge din urechi. După un timp È™i-a revenit, însă starea lui s-au deteriorat iarăși. Asta este un caz clasic de LCM.”„Am mai scăpat de un drogat, nu e mare tragedie” „De la prea multă È™mecherie a murit , Dumnezeu nu doarme”

Opriți-vă din a pune etichete, din a face judecăți ieftine! Nu tatuajele sunt problema. Nici muzica. Nici hainele. Problema este violența, normalizată, acceptată, ignorată. Și oamenii care aleg să rămână indiferenți în fața ei.

Violența nu e o “greșeală de moment”. E un cancer social. Și dacă nu cerem pedepse reale, dacă nu învățăm copiii că bătaia NU e “normală între băieți”, vom continua să ne pierdem unii pe alții în moduri de neimaginat. Mame care îngroapă copii. Prieteni care aprind lumânări. Vise care se sting în tăcere.

Raul, îmi pare rău!

DFM 4 iunie 2025