Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Radiografie: Școala Românească — Autopsia unui dezastru anunțat. Trăim într-o țară unde influencerul e profesorul nației. Expertul e luat în râs, iar prostul devine viral.

Autor prof. Mirela Corina Chindea

Profesori sau Figuranți?

Fără profesori adevărați, educația e o glumă. Nu există școală fără dascăli competenți, pregătiți, dedicați. Vocația nu se cumpără. Am făcut gimnaziul într-o clasă cu 41 de elevi. Admiterea la liceu? Două probe, română și matematică. Fără puncte cadou. Intri sau pleci. Și liceul nu te ierta dacă veneai nepregătit.

Școala Care Nu Întreba „Ai Chef?”

Liceul nu era club și nici afterschool cu prăjituri. Era muncă. Olimpiade, concursuri, admitere la facultate — fără meditații, fără pile. Pentru că aveam profesori, nu imitatori de catedră.

28 din 31 am intrat la facultate. Restul — școli tehnice. Simplu: fără scuze, fără mofturi.

Bacalaureatul — Filtru, Nu Formalitate

Bacul trebuie să fie barieră, nu formalitate. În China, fără bac, nu exiști. E greu, e corect. Așa trebuie să fie. La noi, a devenit o rușine națională. Bifat și uitat.

Admiterea la Facultate — Când Concurența Era Reală

Media din liceu? Zero valoare. Intrai pe bune. 112 candidați pe 21 de locuri. Atât a fost concurența la facultatea de care am făcut-o eu. Fără scurtături. Cine învăța, intra. Restul — afară.

De La Școală la Circ

Sistemul de azi? O parodie. Nu e criză, e colaps. Valorile s-au prăbușit. Suntem sub zero.

Generația Descurcăreților

Diplomele au ajuns hârtie igienică. Doctorate cumpărate, impostură legalizată. În funcții — oameni fără bac, fără carte, fără rușine. Model național: șmecherul, descurcărețul, repetentul norocos.

„Ai Carte, Ai Parte” — Mort

Cine mai crede că educația te salvează? Trăim într-o țară unde influencerul e profesorul nației. Like-urile bat biblioteca. Expertul e luat în râs, iar prostul devine viral.

Cauzele Ruinei

Subfinanțare cronică.

Profesori batjocoriți, prost plătiți, demotivați.

Politici sterile, promisiuni mincinoase.

„România educată”? Doar un epitaf pe mormântul școlii.

România — țara diplomelor fără școală.

Universități-fantomă. De scară, de bloc, de apartament, de subsol. Private — dar nu de proprietar, ci de rigoare, calitate și orice legătură cu educația.

Mii de „studenți” care nu sunt studenți. Plătesc note, examene, diplome. Fără să fi intrat în vreo sală de curs.

O țară falsificată:

■ Școli false.

■ Profesii false.

■ Specialiști falși.

■ Diplome false.

Cum să ai specialiști? În ce? În mimat? În copiat? În plătit?

Avem doctori. Nu în spitale. În dosare, în CV-uri, în birocrație. România are mai mulți doctori decât jumătate din Europa la un loc. În 35 de ani — mai multe doctorate decât în tot secolul trecut. Caută cifrele. Înspăimântător.

Cine a permis? Cine a omorât școala românească? Cine sunt miniștrii Educației care au girat dezastrul? Cine i-a pus? Cine îi ține?

Întrebare simplă. Răspuns foarte incomod.

Soluții Sau Comă Prelungită?

Se poate repara? Da. Dar nu cu cei care au distrus-o. Nu cu hoțul chemat să repare casa pe care a jefuit-o.

Educația nu se salvează cu slogane. Doar cu muncă reală, viziune și oameni care cred în școală. Dacă nu, locul ei e clar: lada de gunoi a istoriei. Și odată cu ea, noi toți.

Promisiuni Ieftine, Realitate Scumpă

Sloganuri: „Educația — motorul dezvoltării”. Realitatea: burse tăiate, clase supraaglomerate, norme mărite. Soluția lor? Stoarce profesorul până la os. Prefă-te că faci educație „în interesul elevului”.

Ce urmează?

Vreți să ne comparăm cu Europa? Perfect. Să comparăm și salariile profesorilor, și dotările, și respectul. Altfel, e doar minciună ieftină.

Dacă nu schimbăm radical, școala moare. Și odată cu ea, nația. Restul? Detalii.

Autor Mirela Corina Chindea

2 Comments

  1. Ar fi nu multe, ci foarte multe de spus. Voi sublinia doar „contribuția” miniștrilor. După părerea mea au fost doar doi miniștri care efectiv au făcut sau mai bine zis au încercat să facă o reformă reală în învățământ: prof. Marga și Miclea.
    Ceilalți nu au făcut absolut nimic, însă prohodul i l-a cântat Androneasca, apoi l-a îngropat…

Leave a Reply