O chema Adriana. Avea doi copii și fost omorâtă, în bătaie, de soț

Încă o femeie a fost ucisă. A 30-a, de la începutul anului. Se numea Adriana. Avea doi copii. Unul avea doar un an.

A fost bătută până a murit în chinuri. Chinuri cumplite! De cine? Nu de vreun hoț care a pătruns peste ea în casă, ci chiar de cel care ar fi trebuit s-o iubească, s-o apere, s-o respecte. Soțul ei!

Și mâine, probabil, o altă femeie va muri. Pentru că:

Încă dăm vina pe victime.

Poate a avut fusta prea scurtă. Poate că era prea frumoasă (da, am auzit și mizeria asta!). Poate că l-a înșelat. Poate era leneșă. Sau – cel mai des – „de ce n-a plecat?”.

Unde să plece? Cu doi copii, fără sprijin, fără bani, fără un acoperiș? Unele sunt paralizate de frică, altele captive într-o relație de coșmar din care nu pot evada.

Agresorii nu sunt pedepsiți pe măsură.

În România, o plângere la poliție e adesea doar o hârtie. Agresorii rămân în libertate. Se întorc. Și uneori ucid. Nu e ghinion. E neglijență. E nepăsare. E sistemul care le dă timp să omoare.

3. Statul nu protejează.

Nu avem suficiente centre de sprijin pentru femei agresate. Nu avem sprijin psihologic, locuințe de urgență, consiliere juridică, bani pentru un nou început. Aproape toate inițiativele reale vin de la ONG-uri. Iar statul? Le ignoră. Sau le pune piedici.

Comunitatea tace.

Vecinii aud, dar întorc capul. Nimeni nu bate la ușă. Nimeni nu sună la poliție. Nimeni nu-l întreabă pe bărbat de ce urlă și lovește. În orașele mici, primarii, preoții, polițiștii cunosc tot. Dar se fac că nu știu. Asta e tăcerea care ucide. Sau nesimțirea care ucide!

Trăim într-o țară unde femeile sunt omorâte cu mâinile goale, cu pumnii, cu cuțitul, cu picioarele. Și apoi tot lor li se pune o vină. Fie ea imaginară, simbolică sau reală.

În spatele fiecărui astfel de caz nu e doar un bărbat violent. E și o societate bolnavă de ignoranță, de complicitate, de misoginie.

Adriana a murit. Dar mâine o altă femeie va fi în locul ei. 🙁 Poate una care, în clipa asta, îmi citeÈ™te cuvintele.

Și vor mai muri femei, mame, surori nevinovate. Până nu schimbăm ceva cu adevărat. Până nu cerem, nu forțăm, nu obligăm statul să acționeze. Până nu intervenim noi, comunitățile, vecinii, oamenii de lângă.

Pentru că fiecare femeie ucisă e o rușine colectivă.
Și nu mai avem voie să ne obișnuim cu asta.

DFM 12 iulie 2025

Știrea:

România traversează o săptămână marcată de violență extremă împotriva femeilor: trei cazuri de omor, toate comise de parteneri de viață. Ultima victimă este o tânără mamă din județul Hunedoara, în vârstă de 25 de ani, ucisă în apartamentul în care locuia alături de soțul ei și cei doi copii minori.

Potrivit anchetatorilor, femeia, identificată ca Adriana, ar fi fost lovită în mod repetat de către soțul său, care ulterior a sunat la 112. La sosirea echipajului medical, victima era deja decedată, prezentând multiple urme de violență. Bărbatul a fost reținut și ulterior arestat preventiv pentru 30 de zile, fiind acuzat de omor asupra unui membru de familie.

Cu o zi înainte de tragedie, Adriana postase pe rețelele sociale o fotografie cu unul dintre copiii ei, un băiețel de doar șapte luni.

Cazul din Hunedoara se adaugă altor două crime comise recent: în județul Mureș, o femeie a murit după ce a fost incendiată de fostul partener, iar în județul Bihor, o altă femeie a fost bătută și strangulată de concubin.

Potrivit organizațiilor care monitorizează violența domestică, Adriana este a 30-a victimă a unui caz de femicid în România în anul 2025. Specialiștii atrag atenția asupra unui sistem de protecție a victimelor încă deficitar și solicită măsuri urgente pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

Autoritățile continuă anchetele în toate cele trei cazuri.

DFM – Semnal