Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Razvan Mateescu

România, grădina infracționalității

Ca niciodată, în ultimii 30 de ani, România este măturată de un val de evenimente nefericite, față de care chiar și cei mai entuziaști iubitori de țară și neam ar trebui să-și pună serioase semne de întrebare.

După ultimele nenorociri abătute asupra noastră, România apare în ochii străinilor ca  o „grădină mirifică” a pedofililor, a violatorilor, criminalilor și borfașilor de orice fel. Nici n-apuci să te dezmeticești după o crimă multiplă, al cărei număr de victime nici măcar nu se cunoaște, că a doua zi o noua calamitate răzbate din toate ecranele TV, cu o tânguire uriașă ce înnegrește cerul țării. Un nebun mazilește într-un spital cinci pacienți.  De vină este, bineînțeles, biata asistentă care n-a ascuns în debara obiectele ascuțite din saloane, în cazul de față, stativele pentru perfuzii.

Violurile sunt la ordinea zilei, crimele, jafurile, bătaile. Pe alese! Dacă e luni, e un viol. Marți? O crimă și trei cafteli. Miercuri? Mă opresc.

De la începutul anului, conform statisticilor oficiale, nu mai puțin de 45 de minori au fost abuzați sexual de către părinți. Asta oficial, că în realitate, numai dracul știe. Dacă mai punem la socoteală că în România în fiecare zi sunt violate trei femei, situația este cu adevărat groaznică, descurajantă și disperată.

O turistă din CostineÈ™ti face propria investigaÈ›ie referitoare la un grup de cel puÈ›in 14 copii între 5 È™i 14 ani, care dorm, pe cartoane, noaptea, iar în timpul zilei cerÈ™esc prin staÈ›iuni. Ea făcut fotografii, i-au urmărit pe copii cum dau banii colectaÈ›i, stăpânilor de sclavi, a mers cu toate dovezile la autorități, iar răspunsul primit de la DGSAPC ConstanÈ›a È™i PoliÈ›ie a fost că… ei nu au găsit niciun copil.

După această activitate „intensă” de identificare a cerÈ™etorilor, autoritățile astea, plătite  din greu din banii publici, vor ieÈ™i la pensie, pe cale naturală sau…forÈ›aÈ›i de cine È™tie ce evenimente grozave, la care nu au făcut față (vezi cazul Caracal!) iar statul îi va onora cu pensii mai mult decât mulÈ›umitoare.

Mizeria din sufletul societății românești nu are limite și este în totală contradicție cu progresul general al planetei. Nici zece festivaluri Enescu transmise la Trinitas nu vor mai aduce o rază de strălucire în inima acestei nații. Sau poate că după luni și ani de zile în care știrile au fost monopolizate de infracțiunile lui Dragnea și analfabetismul guvernului Dăncilă, abia acum aflăm că asta este starea de zi cu zi, viața cea adevărată din acest colț de lume.

Eu nu È™tiu ce persoană cu capul pe umeri, văzând ce se întâmplă în România, nu din cauza secetei, inundaÈ›iilor, cutremurelor sau altei calamități naturale, ci din cauza oamenilor, mai are curaj să vină într-o vacanță sau să fie interesată de obiectivele turistice È™i istoria noastră. ÃŽntr-o lume în care informaÈ›iile circulă liber pe reÈ›elele sociale, lobby-ul pe care l-ar face autoritățile este o picătură într-un ocean. România începutului de secol 21 este un sat al nimănui, raiul violatorilor, criminalilor, clanurilor interlope, borfaÈ™ilor, unde nimeni nu este în siguranță…

Răzvan Mateescu – 21 august 2019

7 Comments

  1. Nu cred ca in Germania este mult mai bine! Singura diferenta este ca nu se face atata valvă iar daca faptasii sunt „germani mai noi” nu se face de loc! Polizia? Nu ii vezi decat alergand in masinile lor albastre pe sosea. Politica la fel ca in Romania ciunga de dreapta in rest teatru pentru fraieri! Intr-o tara in care exista flate-rate la bordeluri e clar ca prostituia e in floare! samd samd

    • O fi cum zici, coruptia si miserupismul sunt peste tot.
      Dar toata Europa isi scuipa gunoaiele in tara asta, plus ca se servesc cu totii din padurile noastre si ce-a mai ramas de…cumparat pe trei lei…

      • Nu toată Europa ci doar o mâna de oameni care se aseamănă uluitor de bine cu cei din Romania care parazitează tara!

  2. Sunt de acord cu Ioan, acum. Oameni răi sunt pretutindeni. ÃŽn orice colÈ› de lume există răufăcători È™i scursuri ale societății. Și nu È™tiu ce să zic, dar È™i aici mai iau câte un ziar în mână È™i mai citesc câte o È™tire, o informaÈ›ie despre cazuri antisociale. Dar toate acestea se pierd, se preling… Și vorba aceea, prin părÈ›ile astea sunt È™i atentate câteodată. Să fie vorba despre felul cum prezintă È™tirile gazetarii români însetaÈ›i de senzaÈ›ional? Autoblamarea care ne este înscrisă în ADN?
    Când eram în România călătoream foarte mult și am avut ocazia să stau pentru perioade scurte de timp în diverse regiuni ale țării. Exista o întrebare pe care am primit-o adesea, ca un laitmotiv: „Ați mai întâlnit oameni răi, așa ca pe la noi?”
    De ce zicem, de ce credem asta? De ce ne grozăvim că am fi hoți? Sunt zeci și zeci de bancuri din care reiese aspectul ăsta.
    Ei bine, mi s-a furat È™i aici bicicleta (legată cu lanÈ› 🙂 ) în doi timpi È™i trei miÈ™cări din faÈ›a unui magazin, cât mi-am făcut eu niÈ™te cumpărături.
    Să vă mai povestesc despre un tânăr care mai alaltăieri fugea cu un ATV urmărit de maÈ™ina poliÈ›iei È™i arunca aÈ™a din fugă cu pietre È™i cu invective? Să vă zic de drogaÈ›i? De beÈ›ivi È™i beÈ›ive? Nu are rost…
    Mai bine hai să spun că acelui basm al lui Creangă, Prostia Omenească, îi găsesc acum noi valențe de profunzime.

  3. Da… Și nu-i bine! Desigur că e anapoda. Ce pot spune? Doar că mă gândesc la cum pot fi îndreptate astfel de situaÈ›ii. Sau măcar cum să nu se mai întâmple È™i altele la fel. Prea uÈ™or renunțăm la demnitatea noastră naÈ›ională È™i la identitate. Știu ce s-a întâmplat cu Enescu È™i cu BrâncuÈ™i. Aveau motive întemeiate să fie supăraÈ›i pe un stat care nu-i susÈ›inuse defel. Și poate când ai conÈ™tiinÈ›a universalității tale, nici nu mai există graniÈ›e aÈ™a cum le percem noi. Poate… Dar aÈ™a cum spuneai, pentru tine, pentru mine, este dureros. Iar noi aparÈ›inem unui popor È™i la el ne raportăm, ori nu la aparatul de stat.
    Când zic România nu mă gândesc la un sistem bolnav ce m-a determinat să-mi caut aiurea rostul, ci la oamenii simpli È™i curaÈ›i care în smerenia lor, sunt invizibili tuturor ochilor. Și care totuÈ™i există… ÃŽncă! De ei îmi e drag, de ei îmi e dor È™i merită măcar atât: să nu stea cu fruntea în pământ ca È™i cum le-ar fi ruÈ™ine de ei înÈ™iÈ™i. Să fie mândri de naÈ›ionalitatea lor. GreÈ™esc?

    • Nu, nu greÈ™eÈ™ti! Dar ce putem face? Oamenii simpli si curati sunt pe ducă…Ii calcă-n picioare gherÈ›oii, neisprăviÈ›ii, criminalii, lipsiÈ›ii de educaÈ›ie È™i de coloană vertebrală…

Leave a Reply