Îmi crește-o cale-n piept

Sunt frumoasă doar când mă oglindesc în tine

Ochii tăi îmi potrivesc cel mai bine culorile.

Zâmbetul meu se întinde până la cer și-ndărăt,

îl poți atinge cu degetul, te poți juca cu el,

îl poți rupe-n bucăți, și-l poți lua cu tine, departe.

Sunt un cuvânt care țipă în palma ta muncită.

O vorbă care te ține viu până la capăt.

Spăl rufele cu fața spre tine știind că n-ai să vii niciodată

Odaia noastră are roți vechi și cerul din cărămidă,

greu, definitiv ca un cavou.

Plecarea ta mănâncă prea multe drumuri inutile.

Venirea ta îmi pune mere-n obraji și sticleți în păr.

Îmi bate ziua-n spate și știi că cel mai frumos tricou de pe mine ești tu.

În fiecare miercuri, pe la ora cinci, aștept să-mi trimiți soarele

ca să ne apere iubirea.

Și-n piept îmi crește-o cale fără întoarcere.

Bună dimineața!

Dana Fodor Mateescu

19 ianuarie 2020