Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Nană Rozi la bal

 1938. Bal mare în sat. Nu oricine putea să meargă. Nu era ca la joc, unde puteai să mergi È™i desculţă. Nu! Trebuia să ai o rochie frumoasă, să ai pantofi, să ai părul coafat, olecuţă de roÅŸu-n obraz….si peste toate sa stii să valsezi.

Rozi era o fata săracă. Mai avea cinci surori. Ea era cea mai mare. Avea 16 ani si era foarte frumoasă. Înaltă, cu un păr şaten, des, lung si vălurit, cu un mijlocel subţire si sâni pietroşi. Cânta minunat și-i plăcea enorm să danseze, mai ales vals.

Când valsa i se parea că pluteşte într-o altă lume, în care ea era o prinţesă şi locuia într-un palat. Când a aflat că sâmbătă va fi bal, a hotărât că ea musai va merge. Se bucura la gândul ca va dansa, dar si ideea că acolo îşi va găsi viitorul soţ, un om bogat cu siguranţă (că doar acolo nu veneau sărăntocii). Fiind ucenică la o croitoreasă, a reusit să-şi facă singură o rochie frumuşică.

Cu ajutorul surorilor ÅŸi-a aranjat părul într-un coc de bucle, aÅŸa cum era la moda pe atunci. ÃŽnmuind o bucată de hârtie creponată, roÅŸie, în salivă (hârtia fusese ornament în cortul unde se celebrase o nuntă), obÅ£inuse roÅŸul în obraji, în aÈ™a fel încât să nu pară palidă în lumina din sala de bal. Și i-a mai venit o idee: ca să pară bogată, ÅŸi-a învelit patru dinÅ£i în staniol galben…

Seara balului a sosit. Frumoasă ca o păpuşă, Rozi a intrat în sală. Erau acolo mulți feciori, unii veniţi din alte sate. A început muzica. Rozi dansa ca o artistă. Un fecior bogat, din alt sat, o invita mereu la dans. Dansau, vorbeau, râdeau şi erau fericiţi împreună. El se gândea în sinea lui ca a nimerit extraordinar de bine, că Rozi era şi frumoasă şi bogată, că doar avea patru dinti de aur, care străluceau atît de tare când râdea zglobiu la glumele lui.

ÃŽnainte de terminarea balului s-au înÅ£eles ca săptămâna următoare să se întâlnească. Vine si ziua întâlnirii. Rozi a uitat să-ÅŸi pună staniol pe dinÅ£i, s-a imbrăcat cu o rochie simplă ÅŸi nici nu ÅŸi-a mai făcut coc. Feciorul a venit, dar, dacă a vazut că nu are cei patru dinÅ£i de aur ÅŸi este cam sărăcăcios îmbrăcată, nu a recunoscut-o. Spulberate au fost visele lor de înavuÅ£ire…

Autor: Elena Bonta

Foto: preluare internet

2 Comments

  1. Numai caii de dar nu se caută la dinți!

Leave a Reply