„Aici se odichneÅŸte remăşiÅ£ele mortuare ale reposatului Adolf Hittler…”

Cu siguranță, nu toată lumea È™tie că în BucureÅŸti a existat o persoană care a purtat numele unuia dintre cei mai cruzi È™i detestaÈ›i dictatori ai omenirii: Adolf Hitler. Numai că omul despre care vorbesc eu acum, se numea Adolf Hittler, cu doi de „t” È™i era un pălărier evreu. El a fost înmormântat la sfârÈ™itul secolului al- XIX-lea în Cimitirul Filantropia situat azi pe bulevardul Ion Mihalache

„Aici se odichneşte remăşiţele mortuare ale reposatului Adolf Hittler încetat din viaţă la 26 octombrie 1892 în etate de 60 de ani. Rugaţi-vă pentru dânsul” – aceasta este inscripţia de pe piatra funerară.

Omul care a purtat numele celui mai sinistru personaj al istoriei, și a murit pe meleagurile noastre, a fost un pălărier evreu din Imperiul Austro-Ungar, sosit în Bucureşti la sfârşitul secolului XIX. El ținea un magazin pe strada Regală.

Într-un ziar idiş din acea perioadă, aflat la centrul de documentare al Federaţiei Comunităţii Evreieşti putea fi văzută chiar o reclamă a respectivului magazin de pălării.

Textul de pe placa funerară a fost distrus, după ce un salariat al cimitirului, speriat, a alertat conducerea comunităţii.

După război, ziaristul Mircea Mircu a pus la dispoziţia Federaţiei fotografia mormântului lui Hittler din Bucureşti, aşa cum era acesta în momentul descoperirii, iar administratorii au refăcut piatra tombală, mormântul devenind obiectiv turistic, după cum scrie acelaşi ziarist în cartea sa „Filantropia, un cimitir plin de viaţă”.

MÄ‚RTURIE: Piatra funerară de pe mormântul lui Adolf Hittler, pălărierul din BucureÈ™ti – fotografie din revista Realitatea ilustrată – septembrie – 1933. Locul de veci se găsea în zona rezervată săracilor.

„Marius Mircu s-a născut la 9 iunie 1909, în Bacău (nume la naştere: Israel Marcus) – m. 4 septembrie 2008, la Tel Aviv. Stabilit în Israel din anul 1987. Fratele academicianului Solomon Marcus şi al scriitorului Marcel Marcian. Studii: Şcoala de Băieţi nr. 2 şi Liceul „Ferdinand I” din Bacău, Facultatea de Drept din Bucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1945) şi al Federaţiei Scriitorilor din Israel (1987). Debut publicistic în 1928, în revista „Încercări” a Liceului „Ferdinand I” din Bacău, cu articolul „Scurtă privire asupra presei şi întemeietorilor ei din Bacău”.
Debut literar în 1933, în ziarul „Vremea”, cu reportajul „Pe drumul Damascului”.

„Marius Mircu reprezintă un caz în literatură, în primul rând printr-o uluitoare vitalitate scriitoricească: Victor Rusu se mira de «o asemenea potenţă, la plus şaptezeci de ani», Eugen Budău îl prezintă în «Ateneu“ în 1999, cu un autoportret, «Halal de mine, sunt nonagenar!», iar la 96 ani cel în cauză scria: «Ura, mi-a apărut noua carte, a 61-a; am în pregătire încă patru». În al doilea rând, i se recunoaşte unanim meritul de a fi cultivat, în tradiţia lui Brunea Fox, gazetăria literară. Marius Mircu este unul dintre cei mai cunoscuţi autori de reportaje din lume. «Vreţi să vă prelungiţi viaţa? Scrieţi-vă memoriile!» ne îndemna în 1987. Cu ceea ce produsese până atunci şi cu ceea ce a urmat, Marius Mircu rămâne un reprezentant de seamă al memorialisticii. Ca şi în cazul reportajului, genul depăşeşte graniţele unor simple confesiuni şi interesează marea literatură. Opera lui Marius Mircu încă aşteaptă să fie evaluată. În special literatura pentru copii, dar şi scrierile de după 1987 (anul părăsirii României, pentru Israel) se cer (re)citite şi aşezate în contextul literaturii române. Doar aşa plecarea din această lume (în 2008, la 99 de ani!) va fi fost «o nespusă mândrie»: de a sta alături de «cei pe care i-am admirat».” (Ioan Dănilă, „Centenar Marius Mircu”, în „Ateneu”, nr. 9, sept. 2009, p. 12)

Dana Fodor Mateescu- 13 iulie 2020