Cum să nu-l iubești pe Prometeu?

Dacă vreți să știți, Prometeu era fiul lui Iapetus și al Climenei. Sincer, habar n-aveam, dar am citit și eu în Enciclopedia de mitologie, și iaca, vă zic și vouă.

Mbuun! Nu știu cum îl strigau ai lui și prietenii, poate Prome? Promi? Teluță? Nu scrie nicăieri.

ÃŽntr-o zi, ce credeÈ›i că-i trece prin cap? Gândindu-se că în pământ se afla „esenÈ›a zeilor”, a luat o bucățică de lut, a umezit-o cu apă, a frământat-o bine È™i s-a apucat să modeleze o sută de statuete asemănătoare zeilor. Le-a aranjat el frumos, într-un loc ferit, È™i a început să se uite la ele. Arătau ca niÈ™te oameni, dar nu aveau viață, eram cam È›epeni È™i cam mâhniÈ›i, aÈ™a… Atunci, Prome (teu), vrând să le insufle viață, s-a rugat de sufletele animalelor de pe pământ (le È™tia, vorbeau aceeaÈ™i limbă!) să îl lase să pună în figurinele lui, un strop din calitățile fiecăruia, bune sau rele. Leului i-a cerut un pic din curajul lui, taurului puterea, vulpii È™iretenia, de la cal a luat fidelitatea, de la È™arpe prefecătoria, iar de la lup a obÈ›inut lăcomia. Dar creaturile lui Prometeu nu aveau încă scânteia divină a spiritului, pentru a prinde viață. Văzând că băieÈ›aÈ™ul se tot joacă de-a creaÈ›ia, È™i nu-i prea iese, Athena, zeiÈ›a înÈ›elepciunii, s-a milostivit de el È™i i-a dat un pumn de nectar divin: „Ia, d-aici, copchile, È™i vezi ce-o ieÈ™i!”

Prometeu a mulțumit frumos și a pus o picătură în fiecare statuie, iar ele au devenit oameni. Era fericit și mândru: „Văzurăți ce-am realizat?”

După o vreme, Zeus (aka Jupiter), enervat că oamenii au devenit cam isteți, așa primitivi cum erau, a interzis tuturor zeilor și semizeilor să le dea focul din Olimp. „Să nu care cumva să vă prinz că le aruncați prostălăilor de oameni o lacrimă din focul meu, că vă rup picioarele și vă bat cu ele peste bot!”, a tunat el într-o ședință fulger.

BineînÈ›eles că Prometeu nu l-a ascultat, a ciordit un băț care ardea, È™i È›uÈ™ti cu el la oameni: „LuaÈ›i, bă, È™i deÈ™teptaÈ›i-vă conÈ™tiinÈ›a, că vă È›ine ăsta în întuneric…” Oamenii s-au bucurat È™i, în primă fază, au băgat la jgheab întocmind un grătar pe cinste. Bine, unii È™i-au dat foc, dar asta contează mai puÈ›in.

Când a văzut Zeus ce-a făcut Prometeu, s-a pornit pe niște urlete, de-au crăpat pereții castelului, s-au spart toate oalele, și s-au speriat toți colaboratorii lui divini. „Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaah, Prometeeeule, ai să-mi dai socoteală pentru nesăbunița taaaa! Boule!”

După ce l-a înjurat bine de mamă, de tată, unchi, cumnaÈ›i È™i veri, Stăpânul Olimpului s-a mai calmat, È™i l-a chemat la el pe Hefaistos (sau Vulcan), care era responsabil cu focul, metalele, metalurgia È™i sculptura, È™i au întocmit împreun un plan de răzbunare. Hefaistos a modelat o fătucă superbă (ăștia erau cu toÈ›ii talentaÈ›i în arta modelajului!). I-au pus numele Pandora. Au chemat-o È™i pe Athena, care a îmbrăcat-o într-o rochiÈ›ică vaporoasă, ultimul răcnet în Olimp, È™i i-a pus pe cap un diademă de aur, absolut minunată, pe care o cumpărase de la reduceri. Zeus a suflat spre fătucă È™i ea a prins viață. Ca „zestre”, i-a dăruit o cutie care conÈ›inea toate relele lumii: durerea, sărăcia, crima, boala, lăcomia, gelozia, moartea dar È™i…speranÈ›a, cu care Măritul voia să pedepsească lumea.

Pentru că era isteÈ›el din naÈ™tere, Prometeu È™i-a dat seama că È™mecherii ăia olimpieni vor să-i facă felul cu Pandora È™i cutia ei, aÈ™a că a trimis-o la frac-su, Epimeteu, care fiind mai bălălău, a È™i luat-o de nevastă. La un moment dat, Pandora, din plictiseală, a deschis cutia…È™i toate relele s-au răspândit pe pământ.

Sătul de Prometeu È™i de prostiile lui, Zeus l-a condamnat la o pedeapsă eternă, ca să le fie spre învățătură de minte È™i altora: l-a legat pe nebun de muntele Caucaz, unde în fiecare dimineață venea un vultur obsedat de ficăței È™i-l ciugulea de organul hepatic. Noaptea, pateul lui Prometeu se făcea la loc, iar a doua zi, scena se petrecea din nou. Și iar, È™i iar…vreme îndelungată. Durerile erau inimaginabile. Norocul lui Prometeu a fost Hercule, care era băiat sufletist È™i tocmai trecea prin zonă. Nesuportând suferinÈ›a semenilor lui, a tras cu o săgeată în păsăroiul mâncăcios È™i l-a ucis. (de aici vine È™i medicamentul Ficatoprotect, bănuiesc!)

Nu se È™tie exact de ce, de data asta, Zeus nu s-a mai supărat aÈ™a de rău, -probabil pentru că cel care l-a eliberat era chiar fi-su – È™i l-a lăsat în pace pe Prometeu, care a promis că va fi cuminte È™i s-a întors în Olimp. Ei, È™i atunci, cum să nu-l iubeÈ™ti pe Prometeu?

Dana Fodor Mateescu –

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!

11 septembrie 2020

„Pandora a reprezentat în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost făcută de zeii care, geloÈ™i pe Zeus care crease bărbaÈ›ii, au hotarât să realizeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meÈ™teÈ™ugăritului, folosind apă È™i pământ, i-a dat corp È™i chip. CeilalÈ›i zei au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumuseÈ›ea, Atena Ã®nÈ›elepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. „Pandora„ înseamnă în limba greacă â€žcu toate darurile”. După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creând el însuÈ™i oameni perfecÈ›i din lut, oameni cărora le-a dat viață cu razele soarelui È™i cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simÈ›it jignit de îndrăzneala acestuia È™i a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganÈ›a (Poseidon), suferinÈ›a/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia È™i gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis) lăcomia, bolile, lenea (Dionis), tristeÈ›ea (Demetra) , teama, înÈ™elăciunea È™i subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) È™i, nu în cele din urmă, suferinÈ›a È™i moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena, zeiÈ›a înÈ›elepciunii) s-a deosebit de ceilalÈ›i zei depunând în această cutie SperanÈ›a. Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora È™i cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. SimÈ›ind că la mijloc este un È™iretlic, Prometeu a refuzat să primească. Zeus s-a îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumuseÈ›ea Pandorei, a acceptat-o de soÈ›ie. ÃŽmpinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia È™i, astfel, toate relele din interior au scăpat È™i s-au împrăștiat pe pământ. ÃŽnfricoÈ™ată, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei era SperanÈ›a.”

(surse: Wikipedia și Enciclopedia de mitologie, autor Luis T. Melgar Valero, traducere de Alexandru Cosmin Nedelcu- Editura Teora)