Romanță? 🙂 Hapciu!
Vorbeam deunăzi cu Lilica la telefon. E singură, bucureșteancă, drăguțică, la 40 de primăveri, nevorbită, nemângâiată, neținută în brațe puternice de bărbat.
Se plângea că nu-i cere niciun mascul adevărat prietenia pe Facebook, că numai moșuleți perverși, care fac pipi cu sondă urinară, obsedați, schizofreni fanatici, indieni cu bulină în frunte și pârnăiași stătuți o roagă să iasă cu ei în oraș la o cafea.
-Măi fato, blochează-i, dă-le cu „delete” la nas, nu le răspunde!, i-am zis eu rânjind.
-Da` vreau și eu unul matur, să ude grădina dimineața, să mă pună să-i spăl ciorapii, să facem piața împreună…
-Tu n-ai grădină, stai la bloc, o întrerup din visare.
-Nu contează. Să-mi ude mușcata de pe balcon.
Mi s-a făcut milă de Lilica. Săraca! Ce ghinion să aibă!
Ultima oară s-a întâlnit cu un bărbat căsătorit, care avea și vreo doi copii. Ăla cică n-a mai putut trăi de zbucium, după ce a văzut o poză de-a ei postată pe Facebook. Tipul era șofer pe mașina de piper. Distribuitor de mirodenii cu autoutilitara. Mișto muncă, nu? Să tot cari foi de dafin și scorțișoară, ba în Pantelimon, ba în Tecuci, ba la Caracal. Ce poate fi mai romantic, mai plin de poezie?
Se întâlneau în oraș, seara. Ea urca în mașina proprietate personală, țup, țup, (un Opălaș). Tipul înverșunat și plin se sevă demara utilitara în trombă. Bărbatul deținea o nevastă cam obosită, bătrâioară, plină de riduri și de zgârciulețe. Amărâta se culca devreme, puteai să tragi cu tunul lângă ea, nu se mai trezea, neam, până la 6 dimineața.
Ajungeau în pădure, la Băneasa, și intrau tăcuți în spatele dubei. Făceau amor peste pachetele de mirodenii. Aoleu, duduia tabla pe biata autoutilitară! Se cutremurau pereții și se bălăngănea braduțul care atârna la oglindă.
Lili îl iubea serios, cu patima femeii adulte: 30 % disperare, 70% foame de sex. Scârțâia piperul alb sub omoplații ei, până se rupea ambalajul de staniol, apoi cel de hârtie, și ieșeau boabele. Foile de dafin foșneau la coate, iar boiaua, al dracului de iute, se freca de șalele bietei fete, și chestia asta îi făcea pe amândoi să lăcrimeze și să strănute sporit timp de o săpămână.„
„Haapciu! Vai, Dano, știi cum arăt după o întâlnire cu Mișu?” îmi povestea ea la telefon, trăgându-și mucii din când în când și strănutând. „Sunt varză! Mi se umflă ochii de la piper, cred că sunt alergică, haaaapciu! Doamne! Scuză-mă, stai să-mi suflu nasu`. Frrrrrr! Am coatele inflamate, bucile, genunchii, hapciu! Mersi, săru`măna! Ce mă fac? Frrrrr! Am luat pastile, am fost la farmacie, Hapciu! La doctor, mi-a dat ceva, Fenistil, da, nu mai pot. Frrrr! El vrea numai în piper să ne iubim! E pervers, tâmpitu` naibii! Nu e corect! Mă ustură până-n ficați. Hapciu! Frrrrr! Am am fost la ginecolog, mă crezi? Mi-a intrat boia de ardei iute acolo, haaaapciu! Frrrrr! Tu știi în ce hal sunt? Rană, carne vie, stau p-o parte, acum, când vorbesc cu tine. M-a întrebat doctorița: doamnă, dar cu ce v-ați dat, cu ce cremă? Am mințit-o că am greșit tubul și, adormită fiind, m-am uns cu pastă de dinți. Nu știu dacă m-o fi crezut, dar o lună n-am voie să am contacte sexuale. Și mi-e un dor de Mișuuu! Frrrrrrr! De pieptul lui păros și puternic, hă, hăăă, Frrrrr!”
Biata fată! Râdeam să-mi pocnească splina-n mine, abia mă abțineam să nu hohotesc. Nemernicul ăla de Mișu nu voia să vină la ea acasă, în apartamentul de două camere din Militari, cochețel, mititel, de fată mare care ține la curățenie. Îi era teamă să nu fie filat. Auzi la el, „filat”! Cine se credea?
Legătura cu piperul a ținut-o vreo juma`de an pe Lilica mea. Începuse să se scofâlcească, să fie oribilă, nici mă-sa, tanti Nina, n-o mai cunoștea. Umflată la bot, la ochi, mirosind a vanilie și-a scorțișoară, de ziceai că-i toată o cană cu griș și lapte, umbla ca năucă prin București, cu gândul la Mișu-pișu.
Până la urmă a renunțat el la ea. („Auzi, dragă? Io nu știu cu ce pana mea îți dai pă mutră, da nu-mi mai place dă tine dăloc! Ai și slăbit, iete, ți să vede coastili, țâțili s-a fleșcăit. Parcă ai fi nevastă-mea! Io vreau o gagică bună, să am pă ce pune mâna… Haidi Pa!)
Și nu i-a mai răspuns nici la telefoane nici la SMS-uri, iar pe FB a blocat-o.
S-a dus romanța ei. A plâns Lilica, a oftat, de fiecare dată când trebuia să pună piper în mâncare, i se oprea inima… de dor. Apoi, cu timpul, s-a potolit. Și iar a pornit în căutare de soți.
De curând, a găsit unul care transportă perne, pilote și saltele din puf. E cam urîțel, are nasul maaaaare, dar e băiat de comitet. Și ce dacă-i însurat? O să-i facă un copil și va fi fericită.
Dana Fodor Mateescu- Foto: internet
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:
RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!
danmatei1206
🤣💓