Matilda

Matilda… 1973. Trăiam într-o altă viață, într-o altă lume, în acelaÈ™i trup, dar mult mai mic È™i mai bun. Aveam trei ani È™i mă jucam cu tata de-a „Matilda fură banii È™i pleacă în Venezuela”.
De fiecare dată când ascult, acum, melodia asta, râd cu gura până la urechi, pentru că-mi amintesc cât eram de fericită È™i de zurlie. Tata punea discul, È™i începea paranghelia….

Eu îi furam niște bănuți, îi țineam strânși în pumnișori, și țipam cântând:
„Taa-taaaa, Matilda ți-a furat baaa-niii!

Dădeam și din curișor, repede-repede, așa cum făceau niște dansatoare la televizor, văzusem și băgasem la cap rapid, iar tata:
„Aaaaaaa! Stai, că te prind!”. 
Țipam îngrozitor, de bucurie! Mă învârteam în jurul mesei, tata după mine, se prefăcea că nu mă poate prinde, dărâmam tot ce-mi stătea în cale, cădeam, dar nu mă durea nimic. Alergam așa, ca nebunii, până simțeam că nu mai am aer.

Uneori, când tata repara vreun aparat de radio sau un televizor cu lămpi, înșira, pe toată masa din sufragerie, șurubelnițe, clești, sacâz frumos mirositor, fludor, letconul, tranzistori cu craci lungi, diode, leduri, șurubele, șaibe mici, tiii, dar câte n-avea? Dacă nu găseam banii, că nu avea mereu, îi furam un pumn de tranzistori și de diode, le băgam pe toate în gură și, cu botul plin de bale și piese, îl trăgeam de mână:

„Taaa-taaa… Ooooo!”

Când mă vedea, rămînea înțepenit de spaimă:

„Dani! Scuipă jos! O să te-neci!”

Aruncam „minunile” și, ca o tembelă mică o zbugheam în „Venezuela”, adică în dormitor, unde mă ascundeam sub plapumă, urlând și chirăind fericită.

Tata mă prindea, mă gâdila la burtică, cu țepii din barbă, la tălpi, și mă pupa pe gât. Inima mea era un tei înflorit plin cu veverițe și cuci.

Dana Fodor Mateescu

20.11.2020

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: 

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

MulÈ›umesc!