Rochița

…RochiÈ›a buclucașă.

În viața mea am fost pusă în situații penibile de puține ori. Puține, dar memorabile.
Eram în Piața Romană. Anii 90. Îmbrăcată într-o rochițică culoarea untului, cu umerii goi, mulată sus, pe sâni, și un pic evazată spre poale. Scurtuță. O purtam cu niște bocăncei de aceeași culoare. Arătam ca o păpușică, nu vă mint!
Ce credeți c-am făcut? Și acum, când îmi amintesc, mă bufnește râsul. Trebuia să mă întâlnesc cu prietenii mei, ca să mergem la un concert cu Iris. Dar, între timp, m-a apucat un pipi ticălos, așa că, m-am dus la Grădinița (era încă!) și am făcut: țâșșșșșșșșșșșșșșș. Huh! Gata!
Din neatenție și grabă, mi-am prins partea din spate a rochiei în… ghiozdanul pe care NU l-am dat jos. Așa procedam mereu. (Ca și azi!)
Copii! Am ieÈ™it din budă. Fără să realizez că… dindărătu-mi bronzat, nevinovat È™i vesel era expus în toată rotunjimea lui. 🙂
Mulțumită de mine și fericită că mi-am golit vezica într-un mod corespunzător, am trecut victorioasă printre mesele pline de cetățeni însetați, unii beți-muci, alții abia la a doua halbă, deci cu chef.
Când m-au văzut, au început să urle ca bătuți cu ghioaga: hăăăăăăăăăăăăăău! Aaauuuuuuuuu! Să moarăăă…, Ah! Fac infarct!….etc.
Eu, garofiță. Zambilică fără vină. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta. În sus și în jos. Nimic.

Mă, ce dracu’ au ăștia? Au turbat? Unii aveau ochii roÈ™ii, bale la gură, râdeau hârâit È™i băteau cu pumnii în mese. AlÈ›ii miÈ™cau din urechi, mârâiau, făceau ca guguÈ™tiucii, mă chemau să beau cu ei. WTF?! Nu era ziua mea! Rockerii, cei care mai puteau vorbi, dădeau din cap È™i urlau: „breaking the law, breaking the law…”

Ceilalți, prea încleștați de la alcool, se mulțumeau să scoată doar limbile, ca ăia de la Kiss. Chelnerii, să scape halbele, nu alta. Mă priveau suspect, cu un singur ochi, și înjurau mărunțel printre dinți. Ce au zis, nu-mi mai amintesc exact, dar vă asigur că nu mi-au recitat din Minulescu și nici din Esenin. Mi s-a făcut frică și am luat-o la fugă printre mese și scaune.

Oaleu! Mai rău au zbierat, erau în convulsii, ba au aruncat după mine și cu sticle, și cu pachete goale de țigări, și cu dopuri.

Un tataie viteaz, care bea votcă, și-a scos proteza dentară, aia de sus, și a azvârlit ca un netrebnic cu ea după mine: „zvârrrrr!”

Nu m-a nimerit, era prea tulburat, dar dinții din plastic au ajuns în halba unui zdrahon lat cât un șifonier din lemn de nuc, care purta un tricou cu Sepultura. Atâta i-a fost moșului. A ieșit un scandal specific, în care „băga-mi-aș”, „futu-ți” și „căca-m-aș în proteza ta de boșorog, mie îmi cumperi altă bere” au fost cele mai diafane expresii.

Nedumerită, am ieÈ™it din nou în Romană. Acolo mă aÈ™teptau prietenii mei („Hai, mă, Fodorino, iar te piÈ™i?!”) È™i m-am bucurat sincer că au venit. Tocmai mă pregăteam să le povestesc, cu sufletul la gură: „Să vedeÈ›i ce-am pățit în GrădiniÈ›a…”, când unul dintre ei a început să râdă în hohote. M-am enervat („Bă, de ce mă întrerupi?”), dar el, roÈ™u la față È™i sufocat de hăhăială, tot arăta cu degetul spre spatele meu.

Uluită, am dus palma acolo È™i abia atunci am realizat situaÈ›ia penibilă È™i extrem de periculoasă în care m-am aflat în tot timpul ăla. Cele două emisfere, bronzate frumos, dealtfel, mi se vedeau complet, până la È™ale. Tivul rochiei (aÈ›a) se prinsese de un inel din metal al ghiozdanului È™i eu… nu am È™tiut. Și nici n-am simÈ›it.

Doamne, Dumnezeule! Ce dobitoacă! M-am ruÈ™inat teribil. Toate transpiraÈ›iile m-au trecut. Eram supărată pe mine. Le-am explicat È™i lor cum a fost. AÈ™a, aÈ™a È™i-aÈ™a… Cosmin, unul dintre ei, m-a împăcat rapid: „Hai, balerino, să-È›i iau un cremÈ™nit. Dă-i dracu’, dă tâmpiÈ›i! Bine că nu te-a nimerit moÈ™u’ ăla cu proteza.”

De atunci, de fiecare dată când intram la Grădinița, cei care mă recunoșteau mă întrebau de vorbă. Cu mulți mă întâlneam prin oraș sau la concertele rock. Râdeau până la leșin: „Uite-o p-aia, cu rochița!”

Numai moșul cu proteza mă privea cu ură sinceră. Rămăsese fără dinți, pentru că „dulapul” cu Sepultura i-o fărâmase sub bocanc. Și cine era de vină, dacă nu eu?!

Dana Fodor Mateescu- 21 iunie 2021

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, susține-mă, aici:

 RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

MulÈ›umesc!