AMINTIRI DIN VREMURI DE DEMULT
Nană Rozi (cea din povestea cu balul şi dinţii de aur) a avut un fiu, Ştefănuţ. El s-a căsătorit foarte tânăr, cu şi mai tânăra Ibi. Fiind aproape o copilă, proaspăta noră încerca să inveţe ce înseamnă viaţa de femeie căsătorită. Unele încercări au fost foarte amuzante.
Într-una din zile, nană Rozi având de mers la oraş o lasă pe Ibi singură acasă. Ca să arate că este harnică, Ibi s-a gândit să facă supă de pui. Aleargă repede, prinde un pui cu pene negre. Roagă un vecin să-i taie puiul si incepe să-l jumulească. Constată că pielea puiului era cam negricioasă. Nici o problemă! Se rezolvă prin spălare cu Dero!
Puiul bine spălat cu detergent este pus la fiert. Începe să fiarbă. Timp de o ora, biata Ibi a spumat supa, dar nu a renunţat. Apoi a strecurat-o, desi i s-a părut un pic prea tulbure. Ca pentru prima dată e bine şi aşa! gândeşte mica gospodină.
Spre seara, când a venit ora cinei, tânăra nevestică a pus masa ÅŸi le-a servit supa – leÅŸie! Norocul ei a fost că familia a avut simÅ£ul umorului ÅŸi nu s-a declanÅŸat o ceartă cu spume.-
Într-o alta zi, nană Rozi s-a pregatit să spele lenjerie de pat. Era foarte pedantă şi apreta rufele. Aşa că pâna ce rufele au rămas puţin la inmuiat a pregatit apret cu amidon, într-o cratiţă. A lăsat apretul la răcit şi s-a apucat de spălat. Aici apare în scenă Ibi! Găsind cratiţa cu apret a crezut că este o budincă. Ce ar fi dacă ar gusta puţin? Ia o lingură. Nu este prea bună! Mamă Rozi a uitat să-i pună zahăr, se gândeste ea. Pune trei linguri pline de zahăr, amestecă, gustă şi mulţumită de rezultat mănâncă apretul-budincă. De frică că i se face rău norei, soacra nu a mai certat-o.
AÅŸa cum v-am spus, nană Rozi învăţase croitorie. Era de acum o bună croitoreasă, căutată ÅŸi de doamne de la oraÅŸ. Odată, având o comandă ce trebuia livrată la Arad, iar ea fiind foarte prinsă cu alte lucrări, a trimis-o pe Ibi să ducă rochia doamnei ÅŸi să încaseze banii cuveniÅ£i. Merge Ibi fericită de ocazia minunată ce s-a ivit, duce rochia doamnei, încasează banii ÅŸi pentru că mai era destul timp până la plecarea trenului se plimbă prin oraÅŸ. Ajunge lângă o vitrină cu fotografii („La Ostafi”). Se gândeÅŸte că ar fi frumos să-si facă ÅŸi ea o fotografie ca să-i trimită lui ÅžtefănuÅ£, care pe atunci era în armată. Si de la gând a trecut la faptă! Erau la modă fotografii colorate, în costume de indieni, gen personajele din Winnetou sau Pocahontas. Pozează si îşi comandă mai multe fotografii ÅŸi cheltuie mulÅ£i bani. Dar pentru că era frumoasă si fotografiile au fost foarte reuÅŸite, fotograful a folosit una dintre poze, în format tablou, pentru a o pune în vitrină. Mare bai a făcut! Dar Ibi nu spus acasă pe ce a cheltuit banii.
Nană Rozi a uitat întâmplarea. Dar la urmatorul drum cu treburi în Arad a vazut tabloul indiencei Ibi, în vitrină La Ostafi. A scos securea războiului şi cu greu s-a ajuns ca nora şi soacra să aprindă pipa pacii. Noroc că Ştefănuţ a fost încântat de fotografie şi nu s-a mai declanşat alt război casnic.
Autor Elena Bonta
Dana Fodor Mateescu
🙂