Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Te iubesc aici…

SONY DSC

Te iubesc aici.

În pinii întunecați vântul se descurcă.

Luna arde peste apele rătăcite.

Merg în aceleași zile urmărindu-se reciproc.

Ceața se desfășoară în figuri dansante.

Un pescăruș de argint alunecă în jos de la apus.

Uneori o lumânare. Stele înalte, înalte.

Sau crucea neagră a unei nave.

Numai.

Uneori, devreme până și sufletul meu este ud.

Marea îndepărtată răsună.

Acesta este un port.

Te iubesc aici.

Autor: Pablo Neruda

4 Comments

  1. Neruda este poetul meu favorit. Sublimă postare! ÃŽl aduci aproape…

  2. Bună seara, stimată Dana Fodor Mateescu ! Deși vă citesc articolele mai rar sau mai bine spus când îmi aduc aminte părerea mea este aceeași: Conținut de calitate expus de un om de calitate.
    Cu aleasă stimă și deosebită considerație !

Leave a Reply