Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Traditii românești

Păcală, boierul și cucoana

Păcală vrea să se bage slugă undeva, la un bogătan. Ăsta, îl vede, îl măsoară de sus până jos, din părți, îl cântărește din ochi, apoi zice:

-Iaca te iau, dar să știi: niciodată să nu faci treaba pe jumătate!

Într-o zi, cucoana boierului se îmbolnăvește. Boierul îl trimite pe Păcală să cheme doctorul.

Ce face Păcală?

Aduce și doctorul, și preotul, dar și tâmplarul care face coșciuge.

-Da unde ai zăbovit atâta? întreabă boierul mânios.

-Păi de, stăpâne, mi-ai spus să nu fac niciodată treaba pe jumătate. Iaca: am adus și doftorul, și preotul și tâmplarul, ca să ia măsura cucoanei. Pe gropar nu l-am găsit, că e beat, prin crâșmă. Dar se trezește el până mâine.

Adaptare DFM, după o snoavă populară „Din satul Cremene”, pag. 52 Editura școalelor, 1928 (Editura Steaua Nordului)

Leave a Reply