Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Traditii românești

Nu te pișa în apa curgătoare!

Nu! Progresul, evoluția, noile tehnologii și numeroasele evenimente sociale nu pot șterge superstiția din gândurile și viața oamenilor.

Credința primitivă se situează dincolo de logică și de rațiune și, de cele mai multe ori, ea nici nu se poate explica în termeni pe care i-am putea înțelege. Pare mai degrabă o plimbare printr-un basm, printr-o lume magică, de vis și, de aceea, are un farmec aparte.

„În volumul CredinÈ›a È™i superstiÈ›ii româneÈ™ti, apărut la editura Humanitas sunt adunate aproape 5000 de credinÈ›e È™i superstiÈ›ii culese din folclorul românilor de până la 1900. Dincolo de informaÈ›iile inestimabile, ca valoare, găsim aici o lume stranie, bogată în înÈ›elesuri È™i, mai ales, plină de poezie…” – Carmen Mihalache-

Iată câteva dintre ele:

Nu e bine să mergi cu spatele înainte È™i cu faÈ›a îndărăt, că cică Dumnezeu plânge È™i dracu` râde.

Omul care are la ceafă linii adânci (riduri n.a.) e un mare mincinos.

ÃŽnainte de sărbătoarea Sfântului Ilie să nu arunci cu mere în sus, că bate piatra.

Să nu mănânci mămăliga de pe melesteu, c-apoi, când vei fi în mormânt, să nu te scoată lupii și să te mănânce.

Să nu coÈ™i haina când eÈ™ti îmbrăcat cu ea, căci È›i se încurcă mintea cum se încurcă aÈ›a. Trebuie să È›ii ceva în gură: o papiotă sau o bucățică de ață.

Cine citește noaptea și doarme cu capul pe carte, nu va uita ce a citit.

Cine doarme cu mâinile între picioare trage a sărăcie.

Când mănânci ceva și se uită un băiat la tine și poftește, dă-i și lui, că altfel nu mai crește!

Să nu te piși în apa curgătoare, că moare mă-ta!

Se crede că dacă tușește mâța va urma vrajbă în casă.

Când mâța se uită pe fereastră se strică vremea.

Când se urcă mâța pe cuptor, vin oaspeți.

Mâță neagră, cocoș negru și câine negru aduc bine la casă.

Când înghenunchează boul la nuntă e rău de moarte.

Nu tăia nucul, e rău de moarte! Se poate tăia doar când trunchiul va fi tot atât de gros ca al tăietorului.

Când ginerele nu râde la nuntă e rău de moarte.

Când doi soți își dau mâna înaintea altarului, cel care are mâna mai rece va muri primul.

Dacă mireasa se strâmbă la soacră, moare soacra.

Să nu te măsori cu trestia, că mori!

Când zboară multe muște pe lângă foc, se strică vremea.

Copilul născut lunea are noroc și viață lungă.

DFM

Sursa: Credințe și superstiții românești, după Artur Coșovei și Gh. F. Ciaușanu, editura Humanitas.

11 Comments

  1. Asta cu ata in gura am trait-o si eu ca copil de cateva ori ca tot timpul rupeam hainele. Cred ca totusi nu a functionat, sau o fi fost ața prea scurta!

    • Hahaha! Daa! Și mama îmi spunea la fel! Mă certa dacă-mi coseam ceva pe mine. „Ține aÈ›a în dinÈ›i!” 🙂 Stau È™i mă gândesc câți copii È™tiu să coasă un nasture acum. Andrei al meu habar n-are. L-am învățat mai demult, a avut o oră È™i la È™coală, l-a învățat È™i doamna profesoară, dar nu s-a prins nimic de el…

      • Daca ar fi numai nasturii! Am nepoti in Germania si in Elvetia la scoala! Astia nici in clasa 8-a nu o sa face ce făceam noi in a 4-a sau a 5-a la mate! Cultura generala: zero! Istorie nici nu cred ca au! Geografie: zero! Daca noi nu am fi un neam asa „ciudat” ar trebui sa conducem lumea!

      • Să È™tii că nici România nu mai e cum o È™tii tu! 😉 Din 100 de copii de a opta, dacă È™tiu câte ceva vreo 20! Dacă! Și cred că sunt optimtistă când afirm asta. Nu mai zic de unii cetățeni „școliÈ›i” în comunism, (mai agramaÈ›i decât bunică-mea, moartă), când cică învățământul era… învățământ! Aiurea! Bullshit. Dacă elevul voia să înveÈ›e, învăța. Și atunci È™i acum! Numai că în comunism învăța prostii. (mă refer strict la istorie.)

      • Nu stiu Dana daca prostiile invatate la istoria comunista nu erau mai de folos decat adevarurile de dupa! Cand istoria te invata ca nu am fost buni niciodata de nimic e mult mai usor sa continui tot asa!

      • Depinde de om! Mie când îmi spune cineva că-s o nulitate, un nimeni social, o târfă evreică È™i un nimic, mă revolt, dar nu mă las pe-o ureche. Și lupt. Muncesc. Și fac mereu ceva de care să fiu mândră. Și pentru care nu cer nimic. Cam aÈ™a e È™i cu istoria asta. 😉 Măcar dacă suntem urmaÈ™ii curvelor dace È™i a puÈ™căriaÈ™ilor romani (cum am mai citit), să fim OAMENI È™i să punem osul la muncă. Eu aÈ™a văd.

      • Depinde de om!😉Pe mine m-au demoralizat intotdeauna jignirile, chiar acuzatiile clar nedrepte! Poate tine de neam? In sangele meu nu stiu vreun evreu sau altceva cat am putut sa decopăr! In schimb cu un cuvant bun poti sa faci ce vrei cu mine!
        Asta cu curvele si puscariașii nu are cum sa fie adevarata! Se pare ca nici Traian nu era prea roman, a fost un razboi fraticid si nu in ultimul rand era imposibil si lipsit de rost sa ucida toata populatia daca masculina!
        Dar si mitul asta e facut tot ca sa ne credem niste scursori din alte scursori!

  2. Credeam si eu cândva în unele superstiții. Acum nu mai cred si nimic nu se întâmpla. E doar mintea noastră. Numai bine, Dana! Un decembrie magic sa ai!

Leave a Reply