Unde ți-e sufletul pereche?

Puțini oameni au noroc de parteneri potriviți, de jumătatea de care au nevoie pentru a evolua în viață emoțional, spiritual, profesional.
Puțini oameni sunt liberi. Da, libertatea de a fi tu însuți/însăți, libertatea de a decide ce să faci, cum să facă și dacă să faci, fără teamă de reproșuri, scandaluri, violențe.

Libertatea de a pleca și de a te întoarce. Libertatea de a face exact ce îți dorește trupul, stomacul, gândul, sufletul, inima. Dacă ai lângă tine o asemenea femeie sau un asemenea bărbat ești în categoria fericiților. Ești lângă sufletul tău pereche. Și ești bine. Sufletele pereche sunt rare. Extrem de rare. Uneori nu se întâlnesc niciodată. Așa e karma. Trecem pe lângă sufletul pereche și nu știm că TREBUIE să fim cu el. Simțim ceva, dar suntem pe trasee diferite. Alteori, ne lipim de un om care ar trebui să fie al altcuiva, e perechea altcuiva, pe care încă nu l-a întâlnit, dar în clipa asta e cu noi!

Nu ne potrivim deloc cu el, e ca și cum am fi o bicicletă cu o roată de ceas și alta de tractor. Nu funcționăm împreună.

Cineva, nu spui cine, mi-a zis că nu există suflete pereche, că asta e un „bulșit”, prosteală pentru gospodinele care suspină la telenovele. M-a enervat pe moment, însă l-am lăsat în plata Domnului.

Hm! Dar dacă are dreptate?

În fine, cei care sunt împreună doar pentru casă, firmă, copii și avere își macină sănătatea, își pierd puterea, sunt frunze-n vânt, străini de ei, străini de toate.
Nu se (mai) iubesc, clocotește ura, fierbe gelozia. Dorm împreună, poate se și ating, rece, ca niște călători în autobuz sau în tramvai, în aglomerație, dar sufletele lor sunt departe de ei ca România de Japonia.

Există familii în care ea îl pândește pe soț, ca șarpele puiul de maimuță. (Ce faci? Cu cine vorbești pe mess? Dar pe whatsapp? Dă-mi locația! De ce nu răspunzi când te sun? Cu cine ești? Vreau cu video-call!). E posibil ca el să-i fi dat suficiente motive de neîncredere, poate a înșelat-o, a mințit-o, și, de aceea, îl controlează ca pe-un bolnav care trebuie să-și ia medicamentele.

Mimi e căsătorită cu Corneliu de peste 30 de ani. Au o vârstă, copiii mari, la casele lor. Dar ea își verifică soțul non-stop, ca o obsedată. Cunoașteți genul, presupun. Cu ochii bulbucați de indignare, îl caută prin buzunare, în chiloți, (Ce ie pata asta, Corniiile?) în telefon (Dă ce ți-ai pus, mă, parolă? Să nu văd eu cu cine vorbești?), în geantă, scotocește prin habitaclul mașinii de serviciu, să nu care cumva să găsească vreun fir de păr necunoscut (Al cui e, mă, părul ăsta cârlionțat? Că io-s roșcată, nu șatenă!), vreun bon ciudat (Ce-ai căutat în zona aia?), vreo aripă de albină, un muc uscat sau o molie decedată în condiții suspecte.
Într-o zi, Mimișor, isteață ca vulpea când se mușcă singură de curișor, i-a spart parola de la contul de facebook și i-a citit toate mesajele. În special cele către o anumită dameză (la rândul ei căsătorită) cu care el „vorbea” în secret. Văleu, ce tămbălău i-a făcut, atât lui, cât și femeii respective, căreia i-a trimis mesaje de amenințare cu moartea, insulte și măscări, ca la ea în comună natală. Ba a făcut circ și pe facebook, făcând publice conversațiile celor doi „amorezi”.
Dracu l-a luat pe bietul Cornil! O lună a dormit pe jos, în bucătărie, și a mâncat pâine goală. Să se învețe minte să o înșele pe EA!
Omul e terorizat de gheonoaie, dar o suportă pentru că, una la mână, s-a obișnuit cu ea și inepțiile ei, și, doi: ce naiba să facă? Să bage divorț? Acum, la bătrânețe? Mai mare rușinea și sila! Așa că, o înșală cu poftă și reală plăcere, de fiecare dată când are ocazia. Un cuplu chinuit și fals. Un cuplu „de ochii lumii”. Ca multe altele, dealtfel.

Getuța îl iubește pe Dinu, de nu mai poate! Asemenea mascul n-a pomenit în viețișoara ei! Micuț, durduliu, pufos. Dar e așa de geloasă, încât i se urcă tensiunea arterială și-i dă borșul pe nas, când nu știe pe unde mișună „al ei”. Dinu nu are voie să discute cu nicio persoană de sex feminin, decât dacă e și Geta prezentă. Nu are voie să citească nicio carte scrisă de o autoare contemporană, niciun text de blog sau de pe facebook. (Ce? Vrei să mă înșeli din punct de vedere emoțional cu asta?).
Recent, l-a surprins citind un text de pe facebook. Râdea Dinulache, să moară! Era ceva amuzant, nu știm noi ce și nici nu ne interesează. Geta tocmai venea de la job și l-a auzit prin ușă, înainte să deschidă. I-a făcut un scandal monstru, a căutat numele persoanei care a scris textul acela, i-a cerut prietenia, apoi și i-a trimis un mesaj:

„Te rog, lasă-mi iubitul în pace! Seara am nevoie de el, nu-mi convine să îl văd că citește poveștile tale și râde ca un cretin, în loc să stea cu mine în brațe. Dacă nu-l lași în pace, vei avea de suferit!”

Bun! Să nu credeți că nu există și perechi în care femeia are de suferit din pricina geloziei patologice a soțului și a dorinței lui de control. El numără până și respirațiile partenerei. Pașii. Zâmbetele. Tristețile. Dacă ea tace, de ce tace? Dacă e veselă, de ce e veselă? La cine se gândește?
Femeia nu are voie să iasă nicăieri fără el (Ce să cauți tu, o doamnă măritată, prin crâșme cu toate divorțatele? Nu cadrează, monșer!). Însă când ea îl roagă să meargă la teatru, la un concert sau de ziua ei la un restaurant, el o privește uluit și zice: „N-ai teatru la televizor? Ce-ți trebuie să ieși din casă? Și la ce restaurant vrei? Să-i îmbogățim pe alții? Mai bine du-te la Kaufland, cumpără un pui și bagă-l la cuptor!”
Exemple de genul acesta sunt mii. Viața? Doar una.
Așa că e cum am zis mai sus: cine-și găsește sufletul pereche e un norocos. Voi l-ați găsit?
Dana Fodor Mateescu 16 ianuarie 2023.