Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Mama

puloverul mamei

îi păstrează încă

ultima îmbrățișare

îl îmbrac uneori

și urc în genunchi

în clopotnița sufletului

aici timpul nu s-a născut

și nici moartea

puloverul mamei

îmi cântă o toacă de înviere…

Autor: Adrian Păpăruz

2 Comments

  1. EÈ™ti frumoasa ca ea, Dana…

Leave a Reply