Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Nedumerire


Ce fericit erai când purtai pantalonii de mire!
Aveai un sacou verde și două cântece în buzunar
Visai că femeia galbenă va fi margareta ta
Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din biserică.
Știu, ai greșit.

Toți greșim și râdem ca proștii.
Ascunde-te într-un palton ciuruit și fugi!
Pictează-ți drumul cu amintirile pe care nu le-ai avut niciodată.
O pasăre cu aripi de pământ
trece în fiecare clipă peste tine
Dumnezeu sapă o groapă albastră și cântă.

Dana Fodor Mateescu

12 aprilie 2023

Leave a Reply