De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
ÅŸi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
ÅŸi numai lut.
Ea cântă
ÅŸi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naÅŸte sufletul.
Lucian Blaga – 9 mai 1895- 6 mai 1961.
Leave a Reply