Cea mai verde inimă ești tu!

În mine e mult zgomot, dar voi nu auziți nimic. Bat 54 de inimi, în toate ritmurile posibile. În fiecare august, de ziua mea, primesc o inimă nouă și frumoasă.

Prima, pe care am căpătat-o când eram cât un sâmburel, e cea mai cuminte. Face: tuc-tuc-tuc-tuc, repede-repede. E inconștientă și vioaie încă. Nu știe prea multe, dar bate.

Celelalte primite cadou în copilăria mea zbuciumată, plină de copii È™i de cireÈ™i pârguiÈ›i, bat ca nebunele: tic-tac, bum-bum, trrr-trrr, cioc-cioc, cucu-cucu…, cântă È™i sar ca apucatele, de zici că-i un bairam veÈ™nic în lumea lor. Niciuna nu doare, niciuna nu plânge.

Până acum am strâns 54 de inimi înghesuite, care pe unde a putut, în gât, în cap, călare peste creier, în buze, în pântec sau în degete. Toate au mutrele mele atunci când îl văd pe el că vine.

Uneori, când viața mă lovește cu pumnii, cad în genunchi și mă ghemuiesc. Sunt o inimă, mare, cu mâini și picioare mușcate de câini. Bat singură, în legea mea, până mă liniștesc, mă desfac din nou și redevin femeia care scrie, plantează ceapă roșie fără mânuși și cântă.

Când sunt supărată, inimile mele n-au aer, se zbuciumă, plâng, se ceartă, se împung ca iezii.

„N-am loc!”, strigă inima primită la 20 ani! „Dați-vă mai încolo, proastelor! Mă sufocați!”

„Proastă eÈ™ti tu, inconÈ™tiento”!, zbiară inima de la 27 de ani. „Dacă-È›i trag o venă peste bot, intri în fibrilaÈ›ie! Mai taci! Numai tâmpenii ai făcut în anul tău! Te È™tiu toate organele…”

„Cine? Eu?”

„Tu, da!”, urlă și inima primită la 45 de ani. „Tu, în combinație cu creierul ăla bezmetic.”

„Chiar sunteți proaste! Eram liberă! Liberă și fericită, nu ca voi! Babelor! Lașelor! Abia vă mișcați! Ce fracție de ejecție aveți? În locul vostru aș bea ceai de tei și m-aș duce la Amara.”

Și se pornește un scandal istoric între nebune. Se revoltă, se umflă, pufăie, înjură ca birjarii și bat. Bat de zor. Bum-bum! Bum-bum!

Iar eu? Ce pot să fac? Duc mâna la piept, beau niște apă rece, o bere, mai plâng, mai scriu. Le pedepsesc cum mă pricep mai bine. Le alerg până leșină, până se opresc din urlat. Apoi, o iau de la capăt.

În fiecare august mai capăt cadou câte o inimă nouă. O înghesui peste surorile ei care oftează, se revoltă, comentează și mă scot din minți.

ÃŽn clipa care nu va mai fi loc în mine, o să le las È™i o să-mi fac de lucru prin alte părÈ›i…

DFM