Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Steriletul

-Bună ziua, doamna doctor! Să-mi scoateți steriletul, vă rog! Soțul mai vrea un copilaș!

„Hm! Astea care vorbesc cu diminutive mă omoară!”

-Sigur, dezbrăcați-vă și urcați-vă pe masă!

Pacienta, ca o fetiță nevinovată:

-StaÈ›i să-mi dau jos chiloÈ›eii. Mi-am adus È™i È™osetuÈ›e de schimb…

„Uuuu! Bine, tot mai bine!”

Se urcă pe masă, și zâmbește. Eu îmi pun mânușile chirurgicale, și îl scot rapid steriletuțul, ca să fie fericiți și soțulețul și soțioara.

Nici nu apucă să clipească din genele rimelate la greu, și i-l arăt, ridicat în pensă.

Suspină.

-Gata?

-Gata!

E veselă. Stă în continuare în poziÈ›ia SIMS È™i-l admiră…

-Vreți să-l dezinfectez și să vi-l dau acasă? Să i-l arătati soțului?, zic.

„Am paciente care iau acasă și testul de sarcină, drept dovadă, nu întreb degeaba!”

Femeia gândește adânc, cam 12 secunde, își face pungă boticul rujat gros și lucios.

În sfarsit, zâmbește larg:

-Nuuu! Vi-l las dumneavoastră, că ați fost drăguță! Și dacă vreți, puteti să-l resterilizați!

Autor Irina Catighera

2 Comments

  1. Genul asta de boticuri ar trebui sa poarte sterilet obligatoriu prin lege.

Leave a Reply