Templul ursitelor

Lângă localitatea Şinca Veche, din judeţul Braşov, există o grotă, despre care se spune că ar fi fost săpată în munte, în urmă cu sute de ani. Aici, cei care cred și cercetează fenomenele paranormale, vin periodic pentru a se încărca de energie. Locul mai este vizitat, în special în week-end, de  zeci de bucureșteni în căutarea alinării unor suferințe sau măcar a unei picături de liniște, în decorul mirific al acestui sat de munte.

Oamenii din partea locului o mai numesc „Biserica Păgânilor” sau „Templul Ursitelor”. Încăperile sunt împodobite cu icoane, flori de munte şi candele, ce ard mereu. Turnul interior, pe unde pătrunde lumina zilei, e înalt de 10 metri.

Localnicii vorbesc în şoaptă despre ciudăţeniile care se petrec la Templul Ursitelor. Legende, care mai de care mai greu de crezut, circulă din om în om şi din generaţie în generaţie. Unii spun că prin turn coboară „energiile” care vindecă bolile și că pot fi văzute cu ochiul liber sau că dedesubt, în adâncuri, ar exista un tunel de comunicare până la Cetatea Râşnovului. Alţii jură că, în nopțile cu lună plină, apar de nicăieri călugări, cu glugi trase pe frunte, care nu ating pământul cu picioarele și nu scot un sunet. Imaginație multă.

Localnicii însă spun multe dintre aceste afirmații sunt inventate de turiști, dar că e sigur faptul că vacile lor, care pasc aici, dau lapte mai mult, mai curat şi mai gustos.

Templul, păgân sau nu, este vizitat periodic de iniţiaţii în paranormal, convinşi că aici îşi pot „reîncărca bateriile”. „Într-o zi aveam o durere infernală de măsea şi, după ce am stat vreo jumătate de oră în grotă, mi-a trecut, mărturisește Leonora Pop din Râşnov. Am primit energii pozitive. Cel mai puternic loc se află sub cupolă. Am auzit de la un profesor, că aici poţi scăpa de reumatism!”

În vechime, grota Ursitelor a fost transformată în loc de refugiu şi rugăciune pentru călugării ardeleni hăituiţi de Maria Tereza şi obligaţi să treacă la catolicism. Tot aici, tinerii din zona aruncă, azi, din vârful dealului, o roată, careia îi dau foc, având credinţa că astfel îşi vor afla ursita şi se vor căsători până la sfârşitul anului. Tradiţia se respectă de Sf. Gheorghe, la Lăsata Secului, înainte de Paşti şi Schimbarea la Faţă.

Pereţii rămaşi în picioare sunt scrijeliţi de cei care trec mereu pe la templu. „Nuți + Jony = iubire” sau „Forza Steaua” sunt câteva dintre „amintirile” săpate de unii turişti în zidurile din calcar moale. Există nouă încăperi, unite între ele prin galerii. Câteva s-au surpat, din cauza ploilor care au muşcat din stâncă, dar şi după ce căutătorii de comori au distrus zona.

Atraşi ca de magnet, vin oameni din ţară, dar şi din străinătate. Gheorghe Voicuț, din Bucureşti merge frecvent la Templu. De mulți ani suferă de o boală gravă şi speranţa i-a rămas la „biserica păgânilor”. „Am cancer de prostată și probleme cu respirația. În Bucureşti simt că mă sufoc, aşa că sunt nevoit să bat drumul până aici. Aerul e foarte bun şi curat, exact ce îmi trebuie. Mă refac psihic. Data trecută mi-am lăsat tricoul în altar, ca să se umple de energie. Și l-am găsit, nimeni nu s-a atins de el. Oamenii sunt cinstiți pe aici…”

Chiar dacă sunt legende, invenÅ£ii sau imaginaÅ£ia exagerată a unor oameni prea stresaÅ£i, cert este că la Templul de la Åžinca Veche vin în fiecare weekend tot mai mulÅ£i vizitatori. 

Text din 2005

Răzvan Mateescu foto si text