Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Povesti din interiorul nostru

ÃŽntrebare fără răspuns…

Murise mama. Cald, iulie 2012, înfiorător de sufocantă È™i de tristă ziua. Curgeau apele pe mine, gura-mi era uscată, ochii mă ardeau. Trebuia să ascund suferinÈ›a, simÈ›eam că mă doare È™i pământul pe care călcam, gemeau toate în jurul meu, cerul, copacii, biserica…

N-am avut cu cine să-l las pe fiul meu, așa că l-am luat la cimitir, cu noi, la înmormântare. Avea cinci ani și era ca o zvârlugă, nu stătea o clipă locului, ba se cocoța pe cavouri, ba dispărea în biserică, ba se ascundea prin boscheți și striga: „Unde sunt? Caută-măăă!”

Nu știu dacă el a înțeles că n-o vom mai vedea niciodată pe mama vie. Așa cum m-am priceput, i-am explicat. Eram cu inima frântă. Zob!

La un moment dat, copilul, serios și „metafizic” m-a întrebat:

„Muchinuțo, de ce nu ies alți oameni din oamenii îngropați în pământ? Nu e ca la semințe? Uite, din nucă iese un nuc, dar de ce din mămăița mea nu iese altă mămăiță nouă și sănătoasă?”

M-a rupt! N-am È™tiu ce să-i zic. ÃŽn clipa aia n-am mai rezistat, È™i mi-am lăsat lacrimile să curgă È™uvoaie…

Nu i-am răspuns nici azi la întrebare. Dar sunt convinsă că, între timp, a înțeles.

DFM, 2 august 2023

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit pe blog, susÈ›ine-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc

6 Comments

  1. Inteligenta nativa a copiilor! Exact ca semintele ies aceeasi oameni doar ca…dincolo!

  2. Ioan a explicat-o în sensul acesta. Ne ducem dincolo, vii într-o altă lume. ÃŽmi place să cred, îmi doresc, fac eforturi. La mine e: „Cred Doamne, ajută necredinÈ›ei mele!” ÃŽnsă chiar È™i în lumea asta, zic È™i eu, trăim în continuare prin copii. Sunt vlăstare din seminÈ›e, lucru cert. Desigur, sunt autonomi È™i unici. Dar parcă È™i noi suntem pe acolo, cât de puÈ›in, ne mai vedem din când în când oglindiÈ›i. AÈ™a… De încredere. PriveÈ™te numai la poza pe care ai afiÈ™at-o. E bucățică 🙂 Și apoi, pe măsură ce va mai creÈ™te, va semăna tot mai mult cu Răzvan, o să vezi. Iar astea sunt doar asemănările izbitoare, fizice. Nu mai vorbesc de celelalte. Deci, trăim. Slavă Domnului!

    • Sigur ramanem in copiii nostri! Oricat am dori noi uneori sa nu, sau ei ar dori asta!
      Da Doamne sa ramana ce-i bun in mine in copiii mei!

  3. iosif

    Raspunsul era, este si va fi atemporal simplu, logic si obiectiv. Copiii sunt *semintele* pOMului Vietii, sadit de Dumnezeu in Gradina Edenului.
    Binecuvantari supreme, eterne, perene, in orice spatiu-timp, imprejurari ori vreme.

  4. danmatei1206

    💓💓💓

Leave a Reply