„Nu am aer!”

„Nu am aer!” Moartea înlăcrimatei Alexandra ne privește (în ochi) pe toți „Destrămarea morală a societății, ca și cea a rațiunii dăruite de Dumnezeu, naște monștri precum:

– Impostura profesională care calcă senin, adică barbar în picioare orice principiu, lege sau jurământ, inclusiv pe cel al lui Hypocrate, care, printre altele, spune: „Atât cât mă ajută forÈ›ele È™i raÈ›iunea, prescripÈ›iile mele să fie făcute numai spre folosul È™i buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.”

– CorupÈ›ia tentaculară care suprimă orice scrupul È™i anulează scopul real al oricărei instituÈ›ii infestate, otrăvind cu doze uriaÈ™e de nedreptate corpul social, schilodit deja în fel È™i chip: de la absenÈ›a unui plan de salvare naÈ›ională prin EducaÈ›ie, la cea a drumurilor naÈ›ionale civilizate care provoacă victime în serie, până la ignorarea sadică a unor femei care nasc murind È™i abundenÈ›a variilor acte de complicitate cu răul multiform ce bântuie spaÈ›iul public nestingherit de nimic.

În absența unor necesare sancțiuni draconice (parte a educației cetățenești) pentru acte antisociale masiv destabilizatoare ale vitalei încrederi în Autoritate, sancțiuni echivalente ale unui real tratament pentru pacientul național, în golul acestei absențe prosperă și va prospera haosul nimicitor de vieți.

E important să ne amintim că în spatele oricărui act de corupție concretă, vizibilă, stă mereu unul de hâdă corupție spirituală, sfidător batjocoritoare la adresa principiilor de care se râde în hohot.

– Vulgaritatea agresivă care ucide bunul-simÈ›, inclusiv simÈ›ul esenÈ›ial al datoriei, dar È™i pe acela pentru curat, decent È™i frumos, murdărind tot ce atinge;

– Vicierea mentalului colectiv prin surparea inclusiv mediatică a nivelului atenÈ›iei morale È™i culturale în mlaÈ™tina relativismului unde nimic nu mai contează È™i unde totul e permis.

Victimele concrete ale acestui proces de extincție morală, tolerat până dincolo de scandalos la toate nivelurile societății, crește într-un ritm înfricoșător.

Cazurile sunt de o atrocitate care indică strigând la cer cel mai grav lucru posibil în această lume a noastră: dezumanizarea precedată de alarmanta descreștinare.

Unul dintre aceste cazuri pentru care nu mai găsim cuvinte poartă un nume care a pătruns acum o săptămână în inimile celor ce încă le mai pasă, nume care nu trebuie uitat și care ar putea patrona, cu ajutorul lui Dumnezeu, începutul unei încă posibile și de neabandonat însănătoșiri a societății românești: ALEXANDRA (Ivanov).”

Vasile Bănescu