București, melancolii urbane

București. Privit printre gene, pe la prânz, Bucureștiul e un șuvoi de culori, de haine, arome și de vorbe. Din Romană până la Unirii, eu pătrund prin zeci de lumi vii, prin istorii, povești și nuanțe furate dintr-un tablou pe care plouă cu aur cald.

Motoare ambalate, țipete, claxoane, râsete, conversații la telefon, întrebări, răspunsuri. Fleacuri.
Oamenii trec pe lângă mine, eu trec pe lângă oameni ca prin lanuri nesfârșite de grău, și le prind cu urechea discuțiile, le înregistrez tristețile devastatoare, privirile, mirosurile și gesturile. Țin vorbele lor în pumni, strâns, ca să nu le pierd.
Vocile bulevardului Magheru, pe la prânz se prind într-o o horă de cuvinte românești, câteva în engleză, italiană și rusă. Ascult. Rețin. Chicotesc.
„Are 60 de absențe, idiotul! O să-l exmatriculeze. Ce ne facem? Nea Petrică, dau cu spatele! Ia cărămida aia! Scoate-o, bă, din viteză! If you wanna be my friend… Hahahaha! Băejtinebun? Ai văzut ce riduri are asta? Mama, ia haciu hleb!* Magdaleno, nu traversa acum! Nuu! Doar un Mc Fish, m-am îngrășat cinci kile. Coaie, mi-am pierdut cardul STB. Narcisa, ai o fisă de 50 de bani? Cum ajung în Berceni, afară de metrou? E urâtă cu draci, degeaba-și pune gene false! Știi că ieri și le-a pierdut și m-a pus să i le caut pe sub bancă? Du-te, fată d-aici, cu gene tale! Sărut mâna, unde e stația lui 368? Doamne-ajută! Mi-e foame! Do you understand what I`m saying? Nu vezi, bă, că e roșu? Boule! Nu are niciun sens. Gata! S-a terminat! Fă, tâmpito, ai cedează trecerea, ești chioară? Mergem la Cărturești? Vreau să… Uite-l și p-ăsta! Mai stăteai mult? Mi s-au udat țigările. Mama, te sun de cinci minute, de ce nu răspunzi? Ce face bunicul? Ai chemat salvarea? Băi, tu nu-nțelegi că l-am iubit? L-am iubit și gata! Dacă el a ales altceva, e treaba lui. Nu e vina mea. Dragostea cu sila nu se face. Punct! Nu vă supărați, știți cum să ajung pe strada Armenească? Închid! Nu mai am baterie. Pa! Vorbim.”

Un fluviu de carne colorată, cu gânduri și planuri, cu dureri și fericiri spontane.
Îmi vine să-i ating pe toți cu degetele, dar n-o fac. Merg înainte. Bulevardul Magheru se gudură la picioarele mele ca un cățel vesel și liber.
Două studente la Arhitectură (cară în spinare tuburi pentru desene) mănâncă burgeri. Sunt frumoase. Una e roșcată, alta brunetă. Le aud ce discută, când trec pe lângă mine. (Sau prin mine?) „Nu-l suport pe Stănculescu, te rog să mă crezi! Are un aer superior, dar, de fapt, e de-o mediocritate incredibilă.”, zice bruneta. Roșcata o ascultă, dar îi cade o bucățică din burger și schimbă subiectul: „Fuck! Și îmi era o foame…!”
Pe o bancă doarme adânc un amărât. A lăsat „de pază” doar piciorul stâng, din care o boală necunoscută a mușcat cu dinții. Rana legată cu un bandaj murdar supurează și cerșește milă în locul omului, care o poartă prin lume ca pe o decorație. Ea îl ajută să trăiască, pentru că ea primește banii aruncați de trecători.

Merg mai departe spre Unirii și înregistrez ca un reportofon, când și când.
Trece o ambulanță. Simt urletul ei în limbă și-n buricele degetelor, ma ustură o suferință care nu mai e a mea, dar a fost cândva…
La Universitate miroase a CK One, a gogoși calde și-a pipi de motan.
Stau la stop. N-am răbdare. Trec pe roșu. Mă scuzați!
Un bătrân cântă la vioară câteva măsuri din balada lui Porumbescu, apoi se oprește și o ia de la capăt, mereu și mereu, ca o jucărie stricată. Numai bucata asta o știe, săracul, dar pălăria din fața lui e plină cu bani. Prelungi fiori curg din viori…
La Unirii, mă opresc în parc și fac câteva fotografii cu telefonul în contre-jour. Un băiat cu ochelari sărută o fată cu obraji de japoneză. Ea plânge. El pleacă. S-au despărțit.

Mă aÈ™ez lângă lumina asta erotică È™i zâmbesc. Privesc spre cer. Soarele e un bec mai mare È™i mai blond decât ieri. Se tolăneÈ™te lângă mine È™i-i mângâi strălucirea… Mi-e bine!

Text și foto DFM, 15 noiembrie 2023
*Mama, vreau pâine! rusă, n.m.

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!