Povești cu sânziene

Povești

Vara, pe la final de iunie, când petuniile și reginele nopții înnebuneau și îmbălsămau tot cartierul cu parfumul lor magic și amețitor, pe Bențoaia o apucau dorurile. Când se lăsa seara peste noi, îmi povestea despre Sânziene.

„Ni, Dănuță, dacă vrei să le îmbunezi, le țâpi colo la jeam bomboane cu lapte. Sau cu mentă, zi-i la tată-tău să-È›i cumpere din colÈ›… ÃŽs zâne răzbunătoare, nu suportă nedreptatea, obrăznicia È™i, mai ales, nu-i iubesc pă pruncii răi care nu mâncă È™i să cațără pă casă È™i zbiară! AÈ™a, ca tine!”

Mi-era o frică de înțepeneam. Asta pentru că toată ziua eram pe acoperiș, nu ascultam de nimeni și… mâncam din joi în Paști. Precis mă aveau în vizor. Ale naibii zâne! Trebuia să fac rost de bomboane.

Și făceam.

Seara le înÈ™iram pe pervaz, special pentru ele. Ca să mă ierte. 🙂

A doua zi, bomboanele nu mai erau. Le mâncau Sânzienele. Cel puțin așa credeam eu…

Mă uitam la Bențoaia cu coada ochiului și mi se părea că are fălcile umflate și cam plescăie.

Nu se poate!

„Maio, ai mâncat bomboanele pentru zâne?” mă răsteam la ea.

„Ni la ie, mă controliază! Ia uite ce au lăsat păntru tinie!”

Și-mi arăta o nuia luuuuuungă și cam usturătoare. „Mi-or zâs să tie măsor cu ia, să văd cât crești..” Râdea, și făcea cu bățul prin aer: vâj, vâj, vâj.

Îi scoteam o limbă perfectă, mă strâmbam ca toți dracii și fugeam pe stradă urlând, să se audă până la Gara de Nord:

„Nu mă prinzi, babo! Și nu mai pot eu de zânele tale tâmpite! Or să facă multe carii, or să aibă dinÈ›ii negri de la atâtea bomboane, aÈ™a cum îi ai È™i tu…”

DFM

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:

 RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!