Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Povesti din interiorul nostru

Toamnele din mine

Toamnele mele sunt roșcovane, mai triste la poale, și au ochii căprui. S-au parfumat cu roșcove coapte, frunze arse și struguri căpșunică. Miros grozav!

Uneori, ele sunt mamele mele gravide cu mine în fiecare an. Mă îmbracă în haine moi ca mierea și-mi cos, grijulii, aripile, la loc, pe spinare. Cineva mi le-a smuls, pană cu pană, din rădăcină. Ca să simt că trăiesc. Ca să simt durerea vie. Ca să plătesc lumina!

Alteori, toamnele mele sunt brațele care mă strâng, până-mi pierd suflarea. Mă sărută, de parcă mi-ar cânta ceva despre Dunăre. Dar nu-mi cântă. Au uitat vorbele.

Inimile toamnelor, dulci ca pruna galbenă, negociază cu melancolia, de care nu pot scăpa.

Eu trec prin toamne ca prin ziduri; sunt iarăși în clasa a III-a A, în coasta Podului Grant, și zâmbesc cu tot trupul meu de fiară în devenire. Am caiete noi, bentiță albă ca frișca, fundițe și ghiozdan verde, pentru spate.

Când alerg, în el zornăie creioanele È™i stiloul, neastâmpărate, în penarul din lemn. ÃŽmi cade un ciorap È™i-l ridic cu degetele reci, pentru că mi-e frig, È™i-mi vine să bâzâi, nici eu nu È™tiu de ce. Fug atât de iute, încât nici plânsul nu mă poate ajunge…

Toamnele mele sunt balerine. Merg pe vârfuri, ca să pară mai înalte și să ajungă la cer, acolo unde se termină iubirea și începe neștiutul.

Toamnele mele au guri rotunde È™i genunchii umezi de dor. Se tăvălesc prin scorÈ›iÈ™oară È™i nucă, apoi zâmbesc cu toate apele, limpezi È™i reci, mă cheamă È™i mă alungă în culori violete È™i-n roÈ™u-cardiac. 😉 Cardiac, nu cardinal!

Toamnele mele miros a plecare fără întoarcere… Mereu. Ele trăiesc împreună.

Noaptea se ceartă, își rup părul și fustele galbene, una cântă, alta plânge, una râde în hohote până la cer, apoi se împacă și dansează pe coclauri, mângâind, pe umeri, copacii dezbrăcați.

Toamnele mele sunt pline și bizare. Au 55 de ani împreună. Și toate mă iubesc!

Dana Fodor Mateescu

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!

 

3 Comments

  1. Ce frumoase sunt toamnele tale! Deie-ți Domnul multe și bogate-n sănătate și bucurii, și împliniri!

  2. danmatei1206

    ❤️❤️❤️

Leave a Reply