Inimile mele? Niște nebune.

În mine e mult zgomot, dar voi nu auziți nimic. Bat 55 de inimi, în toate ritmurile posibile. În fiecare august, de ziua mea, primesc  o inimă nouă și frumoasă.

Prima, pe care am căpătat-o când eram cât un sâmburel, e cea mai cuminte. Face: tuc-tuc-tuc-tuc, repede-repede. E inconștientă și vioaie încă. Nu știe prea multe, dar bate.

Celelalte primite cadou în copilăria mea zbuciumată, plină de copii È™i de cireÈ™i pârguiÈ›i, bat ca nebunele: tic-tac, bum-bum, trrr-trrr, cioc-cioc, cucu-cucu…, cântă È™i sar ca apucatele, de zici că-i un bairam veÈ™nic în lumea lor. Niciuna nu doare, niciuna nu plânge.

Până acum am strâns 55 de inimi înghesuite, care pe unde a putut, în gât, în cap, călare peste creier, în buze, în pântec sau în degete. Și toate au mutrele mele! Uăi!

Uneori, când viața mă lovește cu pumnii, cad în genunchi și mă ghemuiesc. Sunt o inimă, mare, cu mâini și picioare mușcate de câini. Bat singură, în legea mea, până mă liniștesc, mă desfac din nou și redevin femeie.

Când sunt supărată, inimile mele n-au aer, se zbuciumă, plâng, se ceartă, se împing ca iezișorii.

„N-am loc!, strigă inima primită la 20 ani! Dați-vă mai încolo, proastelor! Mă sufocați!”

„Proastă eÈ™ti tu, inconÈ™tiento!”, zbiară inima primită la 27 de ani. „Dacă-È›i trag o venă peste bot, intri în fibrilaÈ›ie! Mai taci! Numai tâmpenii ai făcut în anul tău! Te È™tiu toate organele…”

„Cine? Eu?”

„Tu, da!”, strigă și inima de la 45 de ani. „Tu, în combinație cu creierul ăla bezmetic, parcă-ați fi frați!”

„Chiar sunteți proaste! Eram liberă! Liberă și fericită, nu ca voi! Babelor! Lașelor!”

Măi, frate!

Și se pornește un scandal istoric între nebune. Se revoltă, se umflă, pufăie, înjură ca birjarii. Mai vine și noua inimă din august 2025, care le ține pe toate-n spinare.

Cât timp? Voi afla…

Iar eu? Ce pot să fac? Duc mâna la piept, beau niște apă rece, o bere, cânt și plâng, iubesc și scriu. Le pedepsesc cum mă pricep mai bine. Le alerg până leșină, până se opresc din urlat. Apoi, o iau de la început.

ÃŽn fiecare august mai capăt cadou câte o inimă nouă. 🙂 O înghesui peste surorile ei. Și, în clipa care nu va mai fi loc, mă voi opri.

Dar cea mai bună inimă eÈ™ti tu! 😉

Dana Fodor Mateescu/30.11.2018