O clipă din 1943

Plecase de acasă, la BucureÈ™ti, ca să câștige bani. Avea doar patru clase primare, un copil mic de încălÈ›at È™i multe speranÈ›e. Era o bihoreancă limpede, aprigă È™i curată. Vorbea când ungureÈ™te, când româneÈ™te, în funcÈ›ie de… situaÈ›ie.

1941. S-a „angajat” ca fată în casă la un ofiÈ›er neamÈ›. Nu È™tiu mai multe amănunte, dar ce mi-a rămas în minte, din povestirile ei, a fost faptul că… „FriÈ›u` era cumsăcade, îi plăcea(u) parfumurile, ni la el, tătă zâua șădea cu colonia ceea la nas, gândeai că-i muiere, îl înjura pe Hicler È™i asculta la patefon numa` muzică clasică… ”

De la el s-a molipsit și ea, chit că habar n-avea ce ascultă și cine e compozitorul.

Din fotografia asta, făcută în anul 1943, în centrul BucureÈ™tiului, (cred că undeva pe Lipscani, dar nu sunt sigură) ne privesc bunica mea, tata È™i o nepoată. O clipă a vremii de atunci, din Micul Paris, un instantaneu ca o È™oaptă nedesluÈ™ită È™i dulce…

Dana Fodor Mateescu

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!