Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Am patit-o si eu!

Cum a scăzut „natalitatea” la privighetori din cauza mea

Privighetori. Primăvara trecută, la mine în curte cânta un privighetor. Era un masculaÈ™. Evident, că l-am botezat Marcel, sunt consecventă uneori. 😉

Scotea niște triluri nepământești de frumoase. Își căuta o nevastă, cu siguranță.

Seara era ceva nemaipomenit! Când încetau constructorii lucrul (lângă noi creÈ™te un ansamblu rezidenÈ›ial) È™i terminau cu ciocanele, macaralele, bormaÈ™inile È™i cu băăăă, dă È™i mie sârma aia, sau Faneeeeeeeeee, bagă ciment acilea!, „privi„ al meu se punea pe niÈ™te recitaluri, de rămâneam cu gura căscată… Nu mai puteam face nimic de dragul lui.

Când nu-l mai auzeam, ziceam: gata! Salut! S-a însurat „privi”. Și parcă-mi părea rău să-l văd la cuibul lui, slaaaaab, amărâât, cu o droaie de pui flămânzi, recalcitranți și o coțohârlă de soție, acră-n cioc și geloasă-Bistriță pe bietul păsărel. Nu merita o astfel de soartă! Lui îi trebuia o domniță frumoasă, isteață, cântăreață ca și el, soprană de coloratură, nu orice matracucă banală pe care o poți confunda oricând cu altele 20.000 din aceeași specie. Nu?

…Și, fără să vreau, începeam să fluier după el: fiuuu, fiuliuiuliuuuu, încercam să scot sunete asemănătoare cu ale lui. FireÈ™te că nu-mi ieÈ™eau la fel, dar el, mititelul È™i superbul îmi răspundea imediat: trililiuuu, fiuuliuluiui, semn că încă nu se căsătorise. Ah! Ce bine! E al meu, al meeeu!

Azi așa, mâine-așa, am început să mă obișnuiesc cu el, seara mai ales, nu mai eram bună de nimic, dacă nu apărea.  L-am și înregistrat, l-am pus pe Facebook, să-l asculte toată lumea.

Răzvan, my husband (un fel de privighetor mai mare È™i mai bas-bariton) zice: „Aoleeu! amăgeÈ™ti bietul păsărel! O să creadă acum că tu eÈ™ti…o privighetoare È™i n-o să-È™i mai caute fata! O să stea aici, ca prostu` È™i-o să scadă natalitatea la privighetori din cauza ta! Mai tacă-È›i ciocul!”

Speriată, și plină de remușcări, m-am dus în casă și i-am adus lui „Privi” un pumn de semințe, ca să mă ierte. Nu mai știu dacă a păpat, dar sper din tot sufletul să nu fie supărat pe mine.

Marcele, mă auzi?

Dana Fodor Mateescu – 8 mai 2019

Foto: Internet

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!

2 Comments

  1. Să privezi privighetorul de priva lui… 🙂

Leave a Reply