Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Comisarul Traian Tandin, un personaj de legendă

Pe comisarul Traian Tandin l-am cunoscut în urmă cu mai mulți ani. Vreo 20? Cam așa. Toată lumea îl privea cu respect, unii cu teamă, era (și a rămas încă!) un personaj extraordinar, aș face un film cu și despre el, dacă aș avea cum. E o enciclopedie umană de cazuri, știe criminalii și borfașii după nume, îi cunoaște ca pe propriile buzunare.

Comisarul

Prima dată l-am văzut la redacția revistei Poliția Română. Văzut, e mult spus, pentru că plutea…efectiv printre nori. Stătea ca un pașă la un birou, fuma ca un turc și decupa, tacticos, articole din niște publicații. L-am privit curioasă. Așa ceva nu mai văzusem! Un tip ciudat, dar simpatic, durduliu, tăia cu precizie de medic legist articolașe și le punea într-o parte. Rostea cuvintele cu poftă, rotund și ud. Chiștocul de țigară jurai că era lipit cu superglue de buza de joc, când vorbea: „Mă documentez, d-aia le tai. Am nevoie pentru cărțile mele…”, mi-a zis, după care a tușit rău, hârâind nicotina strânsă în el de atâta vreme. Cred c-a fumat vagoane de țigări! Vapoare! Transatlantice.

Apoi ne-am întâlnit la el acasă. Ne aștepta, m-am dus cu Răzvan, firește. El fusese paginator, pe vremuri, la revista Poliția Română, iar eu colaboram la „Pentru Patrie”. Aveam ce discuta.

Mama Nașa

Pe soția lui, pe care toți prietenii din Poliția Română o cunosc sub pseudonimul de „mama nașa”, am întâlnit-o pe palier. Cică vestitul comisar a cunoscut-o la un dublu asasinat, pe când lucra la „omoruri”. A fost amor nebun, la prima vedere!
-Aaa, voi erați, frumoșilor?, ne-a zis ea foarte familiară, de parcă ne-am fi despărțit ieri, pe la prânz.
-Noi.
-Intrați. Nu vă speriați, nu e incendiu, fumează Comisaru`…

Ne aștepta îngropat în sute de dosare, cu țigara în gură. (Mă întrebam dacă și-o scoate vreodată!).
Am stat atunci la ei până noaptea târziu. N-aÈ™ mai fi plecat, dar îmi curgeau È™i lacrimile È™i nasul de la atâta fum, dar mi-a fost drag să stăm la taclale ca niÈ™te prieteni. Aaa, È™i ce de poveÈ™ti avea Comisarul în el! Nescrise, nespuse, neÈ™tiute de mulÈ›i…
Am vorbit despre Râmaru, despre Ceacanica, despre copii asasini, răpiri, spargeri, despre NUP-uri, cadavre în „rigor mortis” și-n putrefație, crime sadice…Lumea mea!
-….È™i avea 11 lovituri de cuÈ›it, peste tot, în gât, în ochi, în obraji, era zob!, ia zi, tu, Aurora, că erai de față!, pufăia Comisarul, în timp ce mama naÈ™a frământa gânditoare coca pentru scovergi.
(Aaaa, dar voi nu știți ce scovergi speciale făcea doamna Aurora Tandin! Vai de capul meu! Se topeau în gâtlej, așa erau de bune. Mergeau ca focul cu bere rece. Comisarul servea doar „albitură” la momentul respectiv. Berea ne-a dat-o nouă.)

-Dacă vă doare capu`, are mama nașa grijă de voi!, ne zicea comisarul. Să știți că așa a făcut mereu și cu toți colegii mei din poliție, anchete, cazuri, muncă, apoi mergeam și noi ca băieții la o băută. Unii mai exagerau, dar ea avea întotdeauna în poșetă medicamente pentru toți. Aspirină și multă apă!
Apoi continua:
„Toate cărţile mele poliţiste pe care le-am scris până acum niciodată n-ar fi prins ,,viaţă” dacă n-aş fi avut-o lângă mine pe Aurora, care m-a ajutat cu sufletul, gândul şi fapta. Tot ea mi-a fost alături şi m-a îngrijit ca o mamă atunci când suferinţa pricinuită de vreo boală încerca să mă răpună. Deşi nu este de meserie om al legii, ea este o poliţistă pur sânge, o justiţiară cu o inteligenţă nativă şi o intuiţie ce l-ar face invidios şi pe cel mai experimentat detectiv. Eu tot ce scriu sau intenţionez să scriu comentez cu ea, tălmăcind şi răstălmăcind împreună aspectele pe toate feţele până se ,,nasc” acele lucruri frumoase şi trainice. Iar atunci când îi vine ideea să scriu o anumită carte se ţine scai de mine până realizez proiectul.”

Am rămas prieteni buni de atunci, ne-a dăruit toate cărțile lui (și nu sunt puține!), le-am citit cu drag, ne-au fost de mare folos în multe texte de-al noastre.
Comisarul și cu mama nașa au venit și la cununia noastră civilă, au devenit mai apropiați ca rudele. Cel puțin, eu așa i-am simțit.
Uneori, când e trist Răzvan îmi zice:
-Tare-aș mai mânca o scovergă moldovenască tip mama nașa!
Dar nu-i fac. Pentru că ale mele ies tari, să baÈ›i cuie în pereÈ›i cu ele. AÈ™a că-l las să poftească până la întâlnirea viitoare…

Dana Fodor Mateescu 2005, Foto Răzvan Mateescu

Traian Tandin (n.  7 martie 1945 – d.  9 mai 2020)  a fost un scriitor român de romane poliÈ›iste. A lucrat ca ofiÈ›er criminalist în serviciul judiciar al Inspectoratului General al PoliÈ›iei până în 2000, când a fost pensionat cu gradul de colonel. El a scris cărÈ›i despre aventurile sale, ca ofiÈ›er.

Cărți publicate

  • Enigmele căpitanului Roman ( Ed. Militară, ColecÈ›ia Sfinx, BucureÈ™ti, 1978)
  • Dilemele căpitanului Roman (Ed. Militară, ColecÈ›ia Sfinx, BucureÈ™ti, 1979)
  • Adio Ringo (Ed. Militară, ColecÈ›ia Sfinx, BucureÈ™ti, 1981; reeditată ca Adio, Ringo! de Ed. Aldo Press, 2002)[4]
  • Bolidul verde. Enigme (Ed. Dacia, Cluj, 1982)
  • Din jurnalul unui poliÈ›ist (Ed. Cartea Românească, 1990)
  • Sus mîinile, domnilor infractori! (Ed. Labirint, 1991)
  • Pedeapsă în stil… american. Povestiri (Ed. Labirint, 1991)
  • UcigaÈ™ fără voie (Ed. Z 2000, 2000)
  • PoliÈ›ia română rediviva (Ed. Călăuza, 2000) – împreună cu Lazăr Cârjan
  • Cazul Rîmaru. Roman-document (Ed. Z 2000, 2000; reeditată de Ed. Phobos, 2002 È™i de Ed. Ruxanda, 2004)
  • Galeria marilor criminali (Ed. Aldo Press, 2001)
  • Evadări celebre. Istoria marilor evadări din toate timpurile, din închisorile româneÈ™ti È™i străine (Ed. Aldo Press, 2002)
  • Jafuri celebre în România (Ed. Aldo Press, 2003)
  • Comisar la omoruri: antologia crimelor din România (Ed. Aldo Press, 2003)
  • CondamnaÈ›i la moarte. Antologie (Ed. Aldo Press, 2004)
  • Grind, urmaÈ™ul lui Ringo (Ed. Ruxanda, 2004)
  • Jurnalul unui poliÈ›ist (Ed. Aldo Press, 2004; reeditat în 2007)
  • Femei asasine pe mapamond (Ed. Aldo Press, 2005)
  • Erori judiciare. Vol.I (Ed. Lider, 2005)
  • Erori judiciare în România. Vol.II (Ed. Lider, 2005)
  • Discipolii crimei în România (Ed. Didactică È™i Pedagogică, BucureÈ™ti, 2006)
  • 1001 jafuri celebre. Antologie a celor mai mari jafuri de pe mapamond (Ed. Aldo Press, 2006)
  • Criminali din lăcomie (House of Guides, 2006)
  • Crime, criminali È™i poliÈ›iÈ™ti (Ed. Paralela 45, 2006)
  • Paranormalul în criminalistică (Ed. Juridică, 2006)
  • Paranormalul în criminalistică. Vol.I (Ed. Lider, 2006)
  • Infractori fără… baftă (Ed. Meteor Press, 2007)
  • Paranormalul în criminalistică. Vol.II (Ed. Orizonturi, 2007)
  • Infractori ghinioniÈ™ti (Ed. Art, 2007)
  • Femei criminale în România (Ed. Meteor Press, 2008)
  • DelincvenÈ›i nătăfleÈ›i (Ed. Meteor Press, 2008)
  • Crimele lăcomiei (Ed. Meteor Press, 2008)
  • Secte criminale (Ed. Tritonic, 2008)
  • Cei mai odioÈ™i 100 criminali români (Ed. Tritonic, 2008)
  • Pe urmele criminalilor (Ed. Scripta, 2008)
  • Cazuri judiciare celebre (Ed. Tritonic, 2009)
  • DicÈ›ionar de argou al lumii interlope (Ed. Meteor Press, 2009)
  • Crime pasionale din România – Prima dragoste, primul omor (Ed. Vremea, 2009).
  • De la psihoză la crimă (coordonator, Ed. Universul juridic, 2014)
  • Criminali români condamnaÈ›i la pedeapsa capitală. – (Wikipedia)

2 Comments

  1. Pai da’ nu e bun. Ne-ai lasat asa in aer, am invartit articolul pe toate fetele sa vad unde e restul, povestile, povestea, macar una din cele povestite, acum trebuie sa ma apuc sa-l caut de domn comisar pe net si povestile dumnealui. Pai ce facui, o noapte intreaga de povesti si dumneata nu ne dai nici rezumatul ? Eu mai astept, poate urmeaza, daca nu iar ma apuc sa citesc pe madam Ojog Brasoveanu. Colectai bunicii de Pentru Patrie e pe foc de mult timp, dar cred ca am citit tot cand eram in vacanta

    • Ideea e că am scris doar despre comisar, scovergi È™i mama naÈ™a. Este o evocare. AÈ™a am vrut. Dacă o să scriu È™i despre poveÈ™tile lui, o să afli. Până atunci, citeÈ™te ce vrei tu. Numai bine!

Leave a Reply