Pe comisarul Traian Tandin l-am cunoscut în urmă cu mai mulți ani. Vreo 20? Cam așa. Toată lumea îl privea cu respect, unii cu teamă, era (și a rămas încă!) un personaj extraordinar, aș face un film cu și despre el, dacă aș avea cum. E o enciclopedie umană de cazuri, știe criminalii și borfașii după nume, îi cunoaște ca pe propriile buzunare.
Comisarul
Prima dată l-am văzut la redacÈ›ia revistei PoliÈ›ia Română. Văzut, e mult spus, pentru că plutea…efectiv printre nori. Stătea ca un pașă la un birou, fuma ca un turc È™i decupa, tacticos, articole din niÈ™te publicaÈ›ii. L-am privit curioasă. AÈ™a ceva nu mai văzusem! Un tip ciudat, dar simpatic, durduliu, tăia cu precizie de medic legist articolaÈ™e È™i le punea într-o parte. Rostea cuvintele cu poftă, rotund È™i ud. ChiÈ™tocul de È›igară jurai că era lipit cu superglue de buza de joc, când vorbea: „Mă documentez, d-aia le tai. Am nevoie pentru cărÈ›ile mele…â€, mi-a zis, după care a tuÈ™it rău, hârâind nicotina strânsă în el de atâta vreme. Cred c-a fumat vagoane de È›igări! Vapoare! Transatlantice.
Apoi ne-am întâlnit la el acasă. Ne aÈ™tepta, m-am dus cu Răzvan, fireÈ™te. El fusese paginator, pe vremuri, la revista PoliÈ›ia Română, iar eu colaboram la „Pentru Patrieâ€. Aveam ce discuta.
Mama Nașa
Pe soÈ›ia lui, pe care toÈ›i prietenii din PoliÈ›ia Română o cunosc sub pseudonimul de „mama naÈ™aâ€, am întâlnit-o pe palier. Cică vestitul comisar a cunoscut-o la un dublu asasinat, pe când lucra la „omoruriâ€. A fost amor nebun, la prima vedere!
-Aaa, voi erați, frumoșilor?, ne-a zis ea foarte familiară, de parcă ne-am fi despărțit ieri, pe la prânz.
-Noi.
-Intrați. Nu vă speriați, nu e incendiu, fumează Comisaru`…
Ne aștepta îngropat în sute de dosare, cu țigara în gură. (Mă întrebam dacă și-o scoate vreodată!).
Am stat atunci la ei până noaptea târziu. N-aÈ™ mai fi plecat, dar îmi curgeau È™i lacrimile È™i nasul de la atâta fum, dar mi-a fost drag să stăm la taclale ca niÈ™te prieteni. Aaa, È™i ce de poveÈ™ti avea Comisarul în el! Nescrise, nespuse, neÈ™tiute de mulÈ›i…
Am vorbit despre Râmaru, despre Ceacanica, despre copii asasini, răpiri, spargeri, despre NUP-uri, cadavre în „rigor mortis†și-n putrefație, crime sadice…Lumea mea!
-….È™i avea 11 lovituri de cuÈ›it, peste tot, în gât, în ochi, în obraji, era zob!, ia zi, tu, Aurora, că erai de față!, pufăia Comisarul, în timp ce mama naÈ™a frământa gânditoare coca pentru scovergi.
(Aaaa, dar voi nu știți ce scovergi speciale făcea doamna Aurora Tandin! Vai de capul meu! Se topeau în gâtlej, așa erau de bune. Mergeau ca focul cu bere rece. Comisarul servea doar „albitură†la momentul respectiv. Berea ne-a dat-o nouă.)
-Dacă vă doare capu`, are mama nașa grijă de voi!, ne zicea comisarul. Să știți că așa a făcut mereu și cu toți colegii mei din poliție, anchete, cazuri, muncă, apoi mergeam și noi ca băieții la o băută. Unii mai exagerau, dar ea avea întotdeauna în poșetă medicamente pentru toți. Aspirină și multă apă!
Apoi continua:
„Toate cărÅ£ile mele poliÅ£iste pe care le-am scris până acum niciodată n-ar fi prins ,,viaţă†dacă n-aÅŸ fi avut-o lângă mine pe Aurora, care m-a ajutat cu sufletul, gândul ÅŸi fapta. Tot ea mi-a fost alături ÅŸi m-a îngrijit ca o mamă atunci când suferinÅ£a pricinuită de vreo boală încerca să mă răpună. DeÅŸi nu este de meserie om al legii, ea este o poliÅ£istă pur sânge, o justiÅ£iară cu o inteligenţă nativă ÅŸi o intuiÅ£ie ce l-ar face invidios ÅŸi pe cel mai experimentat detectiv. Eu tot ce scriu sau intenÅ£ionez să scriu comentez cu ea, tălmăcind ÅŸi răstălmăcind împreună aspectele pe toate feÅ£ele până se ,,nasc†acele lucruri frumoase ÅŸi trainice. Iar atunci când îi vine ideea să scriu o anumită carte se Å£ine scai de mine până realizez proiectul.â€
Am rămas prieteni buni de atunci, ne-a dăruit toate cărțile lui (și nu sunt puține!), le-am citit cu drag, ne-au fost de mare folos în multe texte de-al noastre.
Comisarul și cu mama nașa au venit și la cununia noastră civilă, au devenit mai apropiați ca rudele. Cel puțin, eu așa i-am simțit.
Uneori, când e trist Răzvan îmi zice:
-Tare-aș mai mânca o scovergă moldovenască tip mama nașa!
Dar nu-i fac. Pentru că ale mele ies tari, să baÈ›i cuie în pereÈ›i cu ele. AÈ™a că-l las să poftească până la întâlnirea viitoare…
Dana Fodor Mateescu 2005, Foto Răzvan Mateescu
Traian Tandin (n. 7 martie 1945 – d. 9 mai 2020) a fost un scriitor român de romane polițiste. A lucrat ca ofițer criminalist în serviciul judiciar al Inspectoratului General al Poliției până în 2000, când a fost pensionat cu gradul de colonel. El a scris cărți despre aventurile sale, ca ofițer.
Cărți publicate
- Enigmele căpitanului Roman ( Ed. Militară, Colecția Sfinx, București, 1978)
- Dilemele căpitanului Roman (Ed. Militară, Colecția Sfinx, București, 1979)
- Adio Ringo (Ed. Militară, Colecția Sfinx, București, 1981; reeditată ca Adio, Ringo! de Ed. Aldo Press, 2002)[4]
- Bolidul verde. Enigme (Ed. Dacia, Cluj, 1982)
- Din jurnalul unui polițist (Ed. Cartea Românească, 1990)
- Sus mîinile, domnilor infractori! (Ed. Labirint, 1991)
- Pedeapsă în stil… american. Povestiri (Ed. Labirint, 1991)
- Ucigaș fără voie (Ed. Z 2000, 2000)
- PoliÈ›ia română rediviva (Ed. Călăuza, 2000) – împreună cu Lazăr Cârjan
- Cazul Rîmaru. Roman-document (Ed. Z 2000, 2000; reeditată de Ed. Phobos, 2002 și de Ed. Ruxanda, 2004)
- Galeria marilor criminali (Ed. Aldo Press, 2001)
- Evadări celebre. Istoria marilor evadări din toate timpurile, din închisorile românești și străine (Ed. Aldo Press, 2002)
- Jafuri celebre în România (Ed. Aldo Press, 2003)
- Comisar la omoruri: antologia crimelor din România (Ed. Aldo Press, 2003)
- Condamnați la moarte. Antologie (Ed. Aldo Press, 2004)
- Grind, urmașul lui Ringo (Ed. Ruxanda, 2004)
- Jurnalul unui polițist (Ed. Aldo Press, 2004; reeditat în 2007)
- Femei asasine pe mapamond (Ed. Aldo Press, 2005)
- Erori judiciare. Vol.IÂ (Ed. Lider, 2005)
- Erori judiciare în România. Vol.II (Ed. Lider, 2005)
- Discipolii crimei în România (Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006)
- 1001 jafuri celebre. Antologie a celor mai mari jafuri de pe mapamond (Ed. Aldo Press, 2006)
- Criminali din lăcomie (House of Guides, 2006)
- Crime, criminali și polițiști (Ed. Paralela 45, 2006)
- Paranormalul în criminalistică (Ed. Juridică, 2006)
- Paranormalul în criminalistică. Vol.I (Ed. Lider, 2006)
- Infractori fără… baftă (Ed. Meteor Press, 2007)
- Paranormalul în criminalistică. Vol.II (Ed. Orizonturi, 2007)
- Infractori ghinioniști (Ed. Art, 2007)
- Femei criminale în România (Ed. Meteor Press, 2008)
- Delincvenți nătăfleți (Ed. Meteor Press, 2008)
- Crimele lăcomiei (Ed. Meteor Press, 2008)
- Secte criminale (Ed. Tritonic, 2008)
- Cei mai odioși 100 criminali români (Ed. Tritonic, 2008)
- Pe urmele criminalilor (Ed. Scripta, 2008)
- Cazuri judiciare celebre (Ed. Tritonic, 2009)
- Dicționar de argou al lumii interlope (Ed. Meteor Press, 2009)
- Crime pasionale din România – Prima dragoste, primul omor (Ed. Vremea, 2009).
- De la psihoză la crimă (coordonator, Ed. Universul juridic, 2014)
- Criminali români condamnaÈ›i la pedeapsa capitală. – (Wikipedia)






roxana096
Pai da’ nu e bun. Ne-ai lasat asa in aer, am invartit articolul pe toate fetele sa vad unde e restul, povestile, povestea, macar una din cele povestite, acum trebuie sa ma apuc sa-l caut de domn comisar pe net si povestile dumnealui. Pai ce facui, o noapte intreaga de povesti si dumneata nu ne dai nici rezumatul ? Eu mai astept, poate urmeaza, daca nu iar ma apuc sa citesc pe madam Ojog Brasoveanu. Colectai bunicii de Pentru Patrie e pe foc de mult timp, dar cred ca am citit tot cand eram in vacanta
Dana Fodor Mateescu
Ideea e că am scris doar despre comisar, scovergi și mama nașa. Este o evocare. Așa am vrut. Dacă o să scriu și despre poveștile lui, o să afli. Până atunci, citește ce vrei tu. Numai bine!