Cel care urcă e
de cele mai multe ori
și cel care coboară pe coarda de-ntuneric.
Uneori rămâne
cusut de cerul fierbinte și sângerează de dor.
Pe fruntea lui aleargă cai sălbatici
cu fecioare-n spate.
Vorbele lui înoată ca peștii
Nu le prinzi.
Cel care urcă sărută cuiburi înalte
cu gândul la cea care zâmbește.
ÃŽn pieptul ei azi bate un cerb verde.
De bucurie, cel care urcă
îi face o rochie nouă din palmele lui obișnuite cu moartea
îi pune ciocârlii la urechi
și-i cântă amețitor
visând să-și trăiască viața netrăită.
ÃŽn gura lui încolÈ›eÈ™te iarba dulce ca duda…
Dana Fodor Mateescu/28.06.2019
Leave a Reply