La primele ore ale dimineÅ£ii, sau mai încolo, când soarele își dă tricoul jos de pe el È™i rămâne-n țâțele goale, prin cartierele marginaÈ™e ale BucureÈ™tiului cârâie un refren pe care-l È™tim cu toÈ›ii din copilărie: „Fiaaare veechi cuumpăăăr, fiaaree looomâ€.
Glasurile „antreprenorilorâ€, cocoÅ£aÅ£i pe capra căruÅ£ei, sunt tânguitoare. TeleguÅ£ele sărăcăcioase, trase de cai slăbănogi, dar împopoÅ£onaÅ£i cu funde roÅŸii, să nu care cumva să fie deochiaÅ£i, abia se miÈ™că. Conform unei hotărâri a Consiliului General al Municipiului BucureÅŸti, întărită prin decizii ale consiliilor locale, accesul căruÅ£elor pe ÅŸoselele din capitală este cu desăvârÅŸire interzis. Cei prinÅŸi încălcând această regulă sunt sanctionaÅ£i, atât de politiÅŸti, cât ÅŸi de autorităţile locale, cu amenzi ÅŸi confiscarea atelajelor. Dar nu e niciun bai, unii dintre ei s-au modernizat cumpărându-È™i Dacii-papuc, obligaÈ›i fiind de legea care le confiscă mârÈ›oaga, capacele de canal ciordite È™i atelajul.
„Fiaaaree cuumpăăăr, fiaareee loomâ€. Glasurile Å£igăncilor tinerele, ce seamănă uneori cu La Toya Jackson, alteori cu Amy Winhouse, ne rămân mult timp în memoria auditivă.
Şoseaua Olteniţei, spre Big Berceni, pe la prânz. Aerul pare încleiat. Un atelaj, tras cu greu de un cal, transportă o Dacie întreagă care se bălăngăne pe un computer stricat. Căruța încurcă traficul, băgându-i în boală pe şoferii din spate, care claxonează în disperare. Calul, obişnuit cu gălăgia, merge încet, de parcă e programat la pas mărunt. Abia după o jumătate de oră de chin, şoferii reuşesc să depăşească teleguţa. O imagine obișnuită din Bucureștiul începutului de secol 21.
Norocoșii care au Dacii-papuc reușesc să care tot ce aruncă locatarii: mobilă veche, mașini de spălat, calorifere, instalaţii sanitare, ba chiar carcase de autoturisme părăsite.
Foarte mulÅ£i bucureÈ™teni se plâng că indivizii care se plimbă pe stradă ÅŸi cerÈ™esc în gura mare fiare vechi sunt aceiaÅŸi care fură noaptea din curÅ£i sau scările de bloc. Dacă locatarii sunt neatenÅ£i, rămân fără clanţă la uşă ÅŸi grătarul de ÅŸters picioarele din faÅ£a scării, că-i de fier. „Ăştia pun mâna pe orice, zice un pensionar din cartierul Chibrit. Au rupt gardul de fier forjat din faÅ£a blocului ÅŸi l-au luat. Eu am prins-o pe una, cu fuste multe, care se căznea să taie o Å£eavă de la gaze, noroc că am Å£ipat la ea. Vă daÅ£i seama ce nenorocire se putea întâmpla?! Au furat toate capacele de la canale, ia priviÈ›i! Pe gazonul cu flori sunt niÈ™te canale. Pe toate le-au luat.â€
Un alt pensionar care locuieÈ™te la casă, în aceeaÈ™i zonă, a făcut reclamaÈ›ie de mai multe ori la secÈ›ia de PoliÈ›ie, pentru că niÈ™te indivizi care chipurile cumpărau fier, i-au desfăcut toate burlanele, le-au încărcat într-o Dacia-papuc È™i duÈ™i au fost. „Mi-e frică să mai stau în casă, mărturiseÈ™te bătrânul. M-au ameninÈ›at că mă omoară, sunt ca mafioÈ›ii din filme. La început m-au minÈ›it că vor să-mi pună niÈ™te burlane noi, că alea ale mele erau ruginite. I-am crezut, dar mai mult de teamă, că stau singur. Le-au dat jos pe toate È™i aÈ™a am rămas. Fără burlane. Mi-au zis că degeaba îi reclam la poliÈ›ie, că ei au prieteni peste tot È™i nu le face nimeni, nimic. Dealtfel, îi văd mereu prin cartier, cum cară fier È™i tot felul de cioroboiae. Nu le zice nimeni nimic.â€
Două pirande simpatice şi-un flăcău subțirel zbierau, deunăzi, (2001) ca din gură de şarpe după fier vechi, prin faţa Bibliotecii Centrale Universitare. Din când în când, mai trăgeau de câte o clanţă, de nişte ţevi ce se iveau dintre garduri, ori probau canalele să vadă dacă se pot lua pe sus. Cu sacii în spinare, „fierarii†au ajuns pe Bd. Magheru, apoi pe C.A Rosetti, unde îi aşteptau două Dacii-papuc înţesate cu ţevi, calorifere, cărucioare pentru copii şi tingiri găurite. Era ora prânzului. Una dintre femei a întins masa direct pe capota uneia dintre maşini: niște salam, pâine, un castravete şi ceapă spartă cu pumnul. Au halit cu toţii, mulţumiţi și nederanjați de nimeni. La sfârșit au aruncat resturile pe jos și-au pornit veseli la drum. Bine mai e să trăiești la București!
Dana Fodor Mateescu -2001






Leave a Reply