Bebelușii străzii

La o intersecție din cartierul Crângași, o mamă slabă, de i se văd oasele prin țoale, leagănă un bebeluș la piept. Când e verde pentru mașini, se așază jos, pe bordura din stația tramvaiului 41, scoate o țâță străvezie și i-o vâră în guriță. Piticul suge disperat, doar din obișnuință, pentru că Georgiana nu mai are lapte de mult.

E roșu. Autoturismele pornesc. Femeia trece la cerșit-automat. Își face cruce repede, repede, de parcă ar cânta la mandolină. Din șase mașini, doar de la una capătă un bănuț. Bun și ăla! Se întoarce la locul ei, unde o așteaptă o pungă cu diverse: o pâine mâncată pe jumătate, o portocală, un măr, niște salam. „Io-s din Craiova, acolo mă născui”, zice senină Georgiana, în timp ce-i taie copilului unghiuțele. Cu unghiera. „Am 23 dă ani, și dă mică fugii d-acasă. Mă bătea tăticu`, dă-mi țiuia urechili, cu asta dând dreapta nici nu mai aud. Am stat pân parcuri, pân canale. M-am luat cu omu` meu, Nicu, și l-am făcut pă Viorel. Are 6 luni. Mi s-a terminat laptili, gata! Nu mai curge nimic, copilu` plânge mereu. Mă duc și prin metrou la cerșit. N-avem casă, stăm la calea ferată dă la Mall, în cartoane. Tre` să apară și Nicu. Vinde pixuri în tramvai.”

Altă parte a Bucureștiului, altă oră, altă zi, aceeași poveste. Personajele diferă puțin și culoarea. E noapte. O mamă își plimbă bebelușul prin fața Ateneului Român. Nu, nu-l duce la concertele filarmonicii, a ieșit doar la cerșit. „Pentru lapte praf și pempărși, săru`mâna!”, zice femeia, de fapt, o fetișcană, la fel de slăbuță ca și surata ei din Crângași. Și cu astfel de personaje te poți întâlni în toată capitala. Sunt mulți copii și bebeluși care trăiesc mai mult pe stradă.

Conform datelor preluate de la Samusocial, pe raza Bucureștiului există între 800 și 1300 de copii și bebeluși ai străzii și puțin peste 5000 de adulți. Dintre aceștia, multe sunt  persoane vârstnice escrocate, tineri adulți provenind din case de copii, foști copii ai străzii, persoane cu probleme de sănătate mintală. Atât minorii, cât si persoanele adulte fără adapost trăiesc în condiții de igienă, medicale, alimentare și sociale foarte precare: în stradă, în canale, case părăsite, piețe, scări de bloc, parcuri sau alte locuri ce pot fi transformate în locuri de adăpostire.

Trist.

Dana Fodor Mateescu – 2008